George Motoi s-a stins din viata. Dumnezeu sa-l odineasca!

Actorul George Motoi s-a stins din viata dupa o lunga si grea suferinta, implinise 79 de ani pe 22 ianuarie.
Condoleante familiei indoliate. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Actor de mare disponibilitate, un amestec de firesc si elaborare. Interiorizat, dar cuceritor. Un actor care se rupe sfasietor de sine insusi si devine pentru o vreme altul. Lapusneanu al sau nu a fost doar un rol bun, ci o partitura exceptionala pe care a tratat-o ca atare. Modestia sa iesita oarecum din tipare impresioneaza, caci George Motoi ramane un actor pe care aripa gloriei l-a atins fara sa-i deplaseze liniile drepte pe care a mers o viata. Cu talentul sau de o extraordinara mobilitate a cautat acordurile simfonice ale caracterului uman in toate personajele pe care le-a interpretat.

Mesajul emotionant postat de fiica actorului pe pagina ei de Facebook
"Tatal meu si-a trait viata cu discretie si demnitate, pretuind fiecare clipa frumoasa si invatand din greseli, cu bucurie si fara regrete .
La fel a ales sa paraseasca aceasta lume, discret si demn.
M-a rugat sa-i promit ca voi pastra discretia asupra bolii si asupra trecerii lui in nefiinta.
Am de gand sa-mi respect aceasta promisiune si , va rog si pe voi sa ma ajutati sa fac acest lucru.
Drum bun, TATA, spre ceruri !
Drum bun, GEORGE MOTOI, spre ceruri !
Raluca".


__________________

30 de ani nu am avut vacanţă!
Citind una dintre cărţile sale, “Sub masca actorului”, nu poţi decât să înţelegi cât de greu este să fii de partea culturii şi a artei teatrului, în general, dacă nu eşti posesorul a ceea ce numim pasiune. În 2001, din iniţiativa lui Dinu Săraru, a primit titlul de Societar de Onoare al Teatrului Naţional. În acelaşi an a primit Premiul de Excelenţă al Cinematografiei Române. Este, de asemenea, Cetăţean de Onoare al municipiului Brăila şi decorat cu «Meritul Cultural» cu rangul de cavaler. “Mă îndoiesc că cineva, vreodată, ar putea să definească talentul. Cel mult poate să-l discute, dar nicidecum să-l înghesuie în vreo definiţie, în vreo formulă. Cred că talentul există în natura omului, în structura lui extrem de complexă şi fiecare îl descoperim prin înclinaţia spre care, aproape inexplicabil, ne simţim atraşi. Doar nesesizarea la timp a talentului sau confuziile ce se nasc uneori în depistarea acestuia ne mai pot îndepărta de el. Deci, dacă fiecare individ poate să posede un anume talent, este evident că judecăm valoarea nu atât după existent talentului, cât mai mult după ştiinţa de a-l şlefui şi evidenţia. Legea educaţiei, de pildă, nu-şi mai găseşte de ani buni stabilitatea, cunoscând schimbările unor jalnice ezitări de concept şi funcţionalitate, sortite parcă a nu se mai definitiva niciodată, nivelul de trai al populaţiei scade vertiginos, decalajele declanşând prăpăstii existenţiale greu de stăpânit, mortalitatea concurează natalitatea, divorţul inhibă căsătoria, prostituţia şi perversiunile au luat amploare publică, depăşind, scâbros, limitele elementarului bun-simţ, refugiul în droguri e tolerat inexplicabil, boschetarii şi cerşetorii indispun la fiecare colţ de stradă, haite de câini maidanezi înspăimântă copiii şi bătrânii. Agricultura este neproductivă, dacă nu distrusă, loturile pârloagă întinzându-se cât vezi cu ochii, autostrăzile se construiesc sub viteza melcului, defrişări iraţionale de păduri cunosc proporţii uriaşe, calamităţile, trimise ca pedeapsă parcă de la Dumnezeu, provoacă pagube inimaginabile, se surpă dealuri, drumuri şi podeţe, izolând sate întregi neputincioase, doar de dragul moftului unei penibile blondine, cocoţate la putere, pentru gondolele aeriene. Zăcămintele, resursele subsolului zac neexplorate, aşteptând specialişti şi investitori străini să profite, în procente grosolane, de pe urma lor. Nu se mai cercetează, nu se mai inventează absolut nimic, trăim doar din masive împrumuturi, împovărând multe generaţii viitoare, fiindu-ne acum mult mai la îndemână hoţia şi huzurul. Halal filozofie de viaţă şi speranţă! Redresarea ţării o strigă din rărunchi oameni strânşi în greve şi mişcări de stradă, în mitinguri, în apeluri disperate, neauzite ori neînţelese de cine ar trebui să le audă şi să le înţeleagă, un dialog al surzilor, dintre două realităţi paralele, înăbuşindu-ne orice idealuri. Adesea te şi întrebi năuc: «Dar, oare, noi, românii, n-om mai fi având valori umane, specialişti de nădejde, modele autentice!?» Am mai avea, desigur, dar tocmai ele incomodează, fiind marginalizate de strategi ai imposturii oficializate. Actorul, fără şansă, nu reuşeşte. N-am apucat să visez la anumite roluri, pentru că am avut o carieră teribil de densă. Timp de 30 de ani nu am avut vacanţă, pentru că eram foarte solicitat de cinematografie şi televiziune. Am avut peste 45 de roluri principale în tot atâtea filme. În timpul stagiunii eram distribuit la teatru. N-am avut răgazul să doresc sau să visez la un personaj. Trebuie să ai permanent grijă să-ţi consolidezi cultura, să ai o chemare către perfecţionism, să nu te mulţumeşti niciodată cu nivelul atins. Să ai această dorinţă de a te autodepăşi permanent. Cred că acest lucru m-a urmărit toată cariera şi mă urmăreşte şi acum”.
Jurnalul National - 22 ianuarie 2015