x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Operatiunile mai putin obisnuite din Ucraina

Operatiunile mai putin obisnuite din Ucraina

28 Apr 2015   •   17:51
Operatiunile mai putin obisnuite din Ucraina
Sursa foto: Cristian Jereghi

Este bine cunoscut faptul ca Ucraina a fost surprinsa nepregatita de un razboi pe care nu il anticipase. In contextul politicii internationale, evenimentele din Ucraina sunt amplu discutate, aruncand insa in umbra povestea populatiei civile. In privinta operatiunilor militare, analizele omit, de cele mai multe ori, sa arate cum se transpun consecintele unui cadru legislativ neadecvat si al logisticii precare: strategia lasa loc improvizatiei, care devine o normalitate pe campul de lupta. Atat refugiatii cat si soldatii par sa fie lasati pe cont propriu. Un puci al refugiatilor si exemple concrete de situatii ridicole pe frontul de Est sunt doar cateva din detaliile care ies la suprafata si cu care Ucraina se confrunta in prezent.

Refugiatii organizeaza un puci

In Kiev, o serie de spatii recreationale aflate anterior in proprietatea lui Oleksandr Yanukovich, fiul lui Viktor Yanukovich, au fost transformate intr-unul dintre cele mai mari centre pentru refugiati din tara. Odata cu fuga familiei Yanukovich din Ucraina, aceasta proprietate, alaturi de altele, a devenit subiectul a numeroase interese divergente. Cuprinzand o suprafata de peste 30 ha cu dormitoare, spatii de birouri, teren de tenis, piscina si saune, spatiul reprezinta o promitatoare oportunitate de afaceri. Administratorul curent al centrului povesteste cum initial cateva grupuri care nu aveau nicio intentie de a gazdui refugiati au ocupat complexul in urma unei razii. In iulie 2014 au deschis portile pentru refugiati, avand insa intentia de a scapa de ei cat mai repede cu putinta. In prezent, aproximativ 250 persoane se adapostesc in acest centru. Abandonarea propriei case, pierderea membrilor familiei si lupta pentru supravietuire in lipsa alimentelor si a hainelor este doar o mica parte din ce au de infruntat.

Dl. Zenik este unul dintre cei carora vara trecuta le-a fost lasata in sarcina administrarea centrului. Pe durata mandatului sau, avea obiceiul ca in fiecare seara sa convoace laolalta toti refugiatii. Acestia erau mustrati pentru ca nu au loc de munca si nu se intorc la casele lor, iar la final dl. Zenik tinea sa le aduca in atentie ca fuga lor este de fapt o tradare. Refugiatii decid sa incerce o inlaturare pasnica din functie a dlui. Zenik, insa planul este dejucat de un alt grup care, impartind acelasi spatiu, are propriile interese. Cu o zi inainte, acestia din urma orchestreaza venirea unor soldati din batalionul Aydar. „Sa fie clar, ei nu aveau nimic de-a face cu adevaratii soldati Aydar care lupta pe front. Doar se prezentau astfel. L-au batut pe Zenik într-un mod brutal”, spune administratorul curent al centrului. Acum erau 15 soldati care se stabilisera cate unul intr-o camera, in timp ce refugiatii stateau cate cinci. Traind constant cu frica de a fi alungati, refugiatii decid sa-si convoace propria unitate paramilitara, care intr-o singura zi evacueaza complexul. Dar povestea este departe de a se fi sfarsit.

Ulterior, o companie importanta cu sediul in Kiev organizeaza o conferinta de presa in care anunta un proiect de transformare a centrului int-un spatiu de recreere pentru veteranii de razboi. Acestia detin si toate semnaturile necesare de la Ministerul Apararii, al Sanatatii si Afacerilor Sociale, care sprijina initiativa. Fondul problemei, asa cum explica administratorul centrului, este ca aceasta companie reprezinta de fapt interesele familiei Yanukovich. In plus, in tot acest interval in care diferitele grupuri de interes duc lupte pentru control asupra spatiului, o grenada cu gaz este aruncata in cladire in timpul noptii.

Odata cu venirea primaverii, refugiatii se asteapta la o razie dintr-un momentul in altul. De cand si-au lasat in urma casele, nu a fost o zi in care sa nu traiasca in teroare. Chiar si in cazul refugiatilor care au obtinut un loc de munca in Kiev, faptul ca sunt inregistrati in regiunile Donetsk sau Luhansk face aproape imposibil ca acestia sa inchirieze un spatiu de locuit. Pentru majoritatea proprietarilor, un chirias din aceste regiuni reprezinta un factor de risc. Daca nu are bani sa plateasca? Daca se intoarce acasa?




„Ataca si apoi se retrag. Nimeni nu riposteaza.”


In ceea ce priveste situatia de pe front, lipsa resurselor a transformat lumea absurda a lui Kafka in realitatea de zi cu zi a soldatilor: „La una dintre unitatile militare ne-am pomenit ca foloseam aceeasi frecventa de transmisie cu luptatorii rusi”, spune Cristian Jereghi, voluntar in batalionul Kievan Rus.

Tratatul de la Minsk a lasat Ucraina cu mainile legate la spate, in pofida atacurilor constante ale luptatorilor rusi asupra partii ucrainiene. Pe campul de lupta aceasta se reflecta in confuzie, dezordine si sabotarea operatiunilor militare. Conform unuia dintre voluntarii batalionului DUC 5 din Sectorul de dreapta, ordinele de a nu riposta condamna soldatii la moarte sigura: „Aveam langa noi o brigada militara ucraineana. Unul dintre batalioanele lor ne transmite sa ne intoarcem in Pisky, pentru rotatie. Aveau in dotare noua tancuri, mai multe masini blindate si mitraliere. Cand a inceput confruntarea cu luptatorii rusi, am fost asistati de doar trei masini blindate. Niciun tanc nu a tras. Tancurile au primit ordin sa nu participe. Pisky este unul dintre cele mai dificile locuri de pe front. Ni s-a spus ca experienta noastra este una obisnuita: vedem cum se apropie o coloana ruseasca, isi ia pozitiile, ataca si apoi se retrage. Nimeni nu riposteaza. Ni se comunica sa nu reactionam. In consecinta, avem morti si raniti.”

Pe front, unitatile de lupta si-au dezvoltat propriul sistem prin care depasesc neajunsurile logistice si lipsa proviziilor. Deseori, unitatile de voluntari si fortele armate fac schimb de munitie, alimente si imbracaminte. Insa, asa cum explica voluntarul din Sectorul de dreapta, este departe de a fi usor: „De multe ori nu avem nici macar apa.”

De la protestele din noiembrie 2013 care au avut loc in Piata Independentei din Kiev, Ucraina se afla intr-o continua fierbere. Chiar si in aceste conditii, in randul populatiei primeaza speranta ca, daca rezista suficient de mult, lucrurile vor lua eventual o turnura favorabila. Pana atunci, implicarea comunitatii internationale va continua sa fie un factor cheie in orice evolutie a conflictului ucrainean.


  




Sursa A Drop In The Ocean

×