Puteri sporite pentru procurorii DNA

Oamenii lui Kovesi vor putea scoate din dosare judecători suspectaţi de corupţie, în absenţa unui verdict definitiv
Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) solicită revocarea ca nelegală a hotărârii prin care s-a dat procurorilor anticorupţie conduşi de Laura Codruţa Kovesi puterea de a-i scoate din dosare pe judecători. AMR, condusă de judecătoarea Gabriela Baltag, a depus la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) o plângere prealabilă prin care solicită revocarea ca nelegală a Hotărârii nr. 846bis din 3 iulie 2014, prin care CSM a stabilit, în esenţă, ca "judecătorul faţă de care s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ar trebui să se abţină de la soluţionarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situaţiei sale, întrucât se încalcă aparenţa de imparţialitate şi obiectivitate de care orice judecător este răspunzător". Conform Lumea Justiţiei, Asociaţia Magistraţilor din România arată în demersul său că începerea urmăririi penale nu echivalează în niciun caz cu stabilirea unei vinovăţii a judecătorului, nici măcar cu posibilitatea finalizării urmăririi penale prin trimiterea acestuia în judecată şi că hotărârea nu este destinată tuturor magistraţilor - judecători şi procurori, ci vizează numai o categorie restrânsă, respectiv, judecătorii care soluţionează cauze în materie penală.De asemenea, AMR atrage atenţia că argumentele reţinute în considerentele hotărârii nu sunt decât pretexte care vin să justifice instituirea unor măsuri noi, peste dispoziţiile legale ce reglementează drepturile şi obligaţiile magistraţilor, situaţie ce excede atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Se dă drumul la presiuni
"Consiliul Superior al Magistraturii instituie un cadru special de incompatibilităţi, înfrângând totodată prezumţia de nevinovăţie, în ceea ce-i priveşte pe judecători, libertate garantată de altfel oricărui cetăţean, potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie... Este luată în calcul ipoteza începerii urmăririi penale numai în ceea ce priveşte un judecător care judecă în materie penală, fiind sugerată, în mod eronat, ideea că doar un astfel de judecător poate săvârşi , fiind excluşi în mod nepermis din această sferă procurorii şi ceilalţi judecători. Mai mult decât atât, nu este avut în vedere orice judecător, ci numai acela care ar judeca , deci un judecător specializat eventual în soluţionarea cauzelor de corupţie... Prin această dispoziţie, fără precedent, se pune o anatemă asupra unei categorii restrânse de judecători, fiind deschisă posibilitatea exercitării asupra lor de presiuni tocmai prin suspiciunile generate în jurul acestora, care pot fi de multe ori , dacă se au în vedere împrejurările relativ simple ce pot conduce, potrivit legislaţiei în vigoare, la începerea urmăririi penale. Prin această dispoziţie legală, Consiliul Superior al Magistraturii a vulnerabilizat un segment al judecătorilor, respectiv pe cei care judecă în materie penală, fapte de corupţie, împrejurare ce echivalează cu o afectare gravă a independenţei lor, principiu utilizat în fundamentarea recomandărilor, contrar intenţiei declarate. Mai mult decât atât, aceste menţiuni pot favoriza şi deschide drumul unei nepermise a judecătorilor, care, numai în baza unor simple presupuneri, suspiciuni sau bănuieli, prin invocarea unor argumente de natură celor prezentate mai sus, pot fi uşor îndepărtaţi de la soluţionarea anumitor cauze", se  mai arată în plângere. De asemenea, AMR consideră că dispoziţia Consiliului, conform căreia “judecatorii care, în exerciţiul funcţiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infracţiuni în orice circumstanţe (de exemplu, acceptă mită) nu pot beneficia de imunitate faţă de procesul penal ordinar”, este neavenită, ea reprezentând “o adăugare la lege, împrejurare ce excede atribuţiilor acestui organism".

Sădeşte îndoiala în rândul opiniei publice
Asociaţia Magistraţilor din România solicită CSM să indice care este studiul în baza căruia această instituţie a ajuns la concluzia că în interiorul unui complet de judecată sunt presiuni frecvente asupra membrilor săi, atât de alarmante încât l-au determinat să intervină, peste atribuţiile sale legale, cu iniţiative ce nu fac decât să decredibilizeze şi mai mult actul de justiţie (în situaţia de faţă procedura adoptării unei hotărâri), prin îndoială pe care o sădeşte opiniei publice, care poate înţelege ca procesul deliberării poate îmbrăca de multe ori forma unei “învoieli”, a unui “troc” al membrilor completului, în afara cadrului legal... “Prin urmare, este exclusă posibilitatea
Poliţiştii judiciari, ţapi ispăşitori pentru dosarele din sertare
Nu numai judecătorii sunt luaţi în vizor de CSM, ci şi poliţiştii judiciari. Inspecţia Judiciară, condusă de Rica Vasiliu Cravelos şi vicepreşedintele Gheorghe Stan  a întocmit un Raport privind verificările măsurilor luate de procurori şi conducerile parchetelor din cadrul Ministerului Public în vederea soluţionării dosarelor penale mai vechi de 5 ani de la data sesizării, constatând în majoritatea cazurilor că motivele pentru care s-a ajuns la nesoluţionarea dosarelor au fost de ordin obiectiv sau subiectiv. Conform Lumea Justiţiei, printre motivele de ordin obiectiv invocate se află fluctuaţia de procurori, locaţia improprie desfăşurării activităţilor specifice, sustragerea suspecţilor de la cercetări, conexarea mai multor cauze din ţară la acelaşi dosar, volumul mare de muncă/procuror şi alte asemenea. În ce priveşte motivele de ordin subiectiv, Inspecţia Judiciară a reţinut, în principal, că nesoluţionarea dosarelor mai vechi de 5 ani a fost cauzată de efectuarea actelor de cercetare penală la intervale mari de timp între ele de către organele de poliţie judiciară, şi în unele cazuri – rare – de către procurorul de caz. Lumea Justiţiei precizează că poliţistul judiciar lucrează sub directa coordonarea a procurorului, iar procurorul poate dispune sancţionarea organului de poliţie judiciară. “Din acest punct de vedere apreciem că Raportul este fals şi menit să ascundă responsabilitatea procurorului, care avea obligaţia de a constata că poliţistul de caz tergiversează cauza şi de a dispune sancţionarea lui, în funcţie de gravitatea faptelor”, conchide Lumea Justiţiei.