România, condamnată definitiv la CEDO în dosarul Mineriadei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis azi că statul român trebuie să îi plătească 30.000 de euro Ancăi Mocanu şi 15.000 de euro lui Marin Stoica cu titlul de despăgubiri morale în cauza "Mocanu şi alţii împotriva României", relatează Agerpres. De asemenea, statul român va trebui să le plătească 2.200 de euro lui Mocanu şi Asociaţiei '21 Decembrie 1989' şi 9.868 de euro lui Stoica pentru cheltuieli de judecată, potrivit unei decizii a Marii Camere publicate miercuri de instanţa europeană.

Cazul vizează ancheta şi durata procedurii ce a urmat represiunii violente a manifestaţiilor care s-au desfăşurat la Bucureşti în iunie 1990 împotriva regimului aflat la putere atunci, se menţionează în decizia CEDO. În timpul represiunii, soţul Ancăi Mocanu a fost împuşcat mortal, iar Marin Stoica a fost reţinut şi maltratat de poliţişti, se mai menţionează în textul citat.

În decizia sa, care este definitivă, CEDO constată că a avut loc o încălcare a aspectului procedural privind articolul 2 (dreptul la viaţă) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cazul Ancăi Mocanu. De asemenea, instanţa a constatat o încălcare a aspectului procedural privind articolul 3 (interzicerea torturii şi tratamentelor inumane sau degradante) din acelaşi document. În fine, decizia finală a stabilit şi încălcarea de către statul român a articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil într-un interval rezonabil) în cazul Asociaţiei '21 Decembrie 1989'. Curtea a considerat că autorităţile responsabile de anchetă nu au întreprins toate măsurile necesare ce ar fi putut conduce la identificarea şi arestarea celor responsabili de actele de violenţă, dar şi că reclamanţii nu au beneficiat de o anchetă eficientă conformă cu standardele Convenţiei. Recunoscând 'complexitatea' cazului, instanţa europeană a apreciat că 'importanţa mizelor politice pentru societatea românească ar fi trebuit să determine autorităţile române să gestioneze cazul cu promptitudine şi fără tergiversări pentru a evita orice suspiciuni de înţelegeri tacite sau toleranţă pentru acte ilicite'.

Potrivit articolului 44 din Convenţie, deciziile Marii Camere sunt finale. Ele sunt transmise Consiliului de Miniştri ai Consiliului Europei pentru a superviza implementarea acestora de către statele vizate.