Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O compunere, de o pagină, a unui elev a devenit virală pe internet. Pentru cei care nu călăresc internetul toată ziua-bună ziua, ţin s-o pomenesc aici: “Calul intră în pădure: tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm….” timp de o pagină. Sfârşitul e cu totul şocant: “Calul iese din pădure”. Ţin s-o felicit pe profesoara care i-a dat un mare 1 (unu) acestui copil, deşi, personal, i-aş fi dat 10 cum laudae pentru creativitate şi umor. Vedeţi? Asta înseamnă să ai profesori vigilenţi, care apără corectitudinea şi spiritul scolastic, încremenit de atâţia ani, într-o băltoacă de prostie şi îngustime a minţii. Asta înseamnă, pentru unii, (din fericire) să fii profesor în România.
Această notă este încă o dovadă că învăţământul românesc (şi nu numai!) e setat pe paradigma “io îţi spun şi tu repeţi şi cu aceleaşi cuvinte dacă se poate, că altfel de ard la notă”.
Să nu carecumva să fii diferit! Să nu carecumva să gândeşti cu propriul tău cap, să ai personalitate şi să ţi-o afirmi, pentru că am să te sancţionez şi am să te scot în faţa clasei şi ai să devii viral pe internet. Chiar. Mă întreb cine a pus compunerea pe net. Poate chiar profesoara, că să ne arată cum sancţionează ea la clasă! Să vedem şi noi cât e ea de inteligentă şi ce metodă are ea la clasă. Îl compătimesc pe copilul care are o astfel de profesoară şi o compătimesc şi pe profesoară pentru că mintea ei nu poate să se ridice mai sus, cu fiecare generaţie de copii pe care o are.
Dacă nu vom accepta, odată pentru totdeauna, că noii copii sunt cu totul altfel decât am fost noi, că au o minte mai ascuţită şi un spirit critic remarcabil, extrem de sensitivi şi de creativi, incapabili să mintă sau să fie diplomaţi, dacă nu le vom stimula în permanenţă capacităţile native, o să-i turtim ca pe nişte nu-ştiu-ce, le vom anihila cele mai frumoase calităţi ale lor şi vom obţine ceea ce vom fi dorit de la bun început: nişte buni cetăţeni, eficienţi şi adaptaţi unei societăţi în care cel mai mult este apreciată obedienţa şi personalitatea zero.
În Occident, asta se întâmplă deja. În Belgia, de pildă, copiii din sistemul public de învăţământ sunt obligaţi să plece, timp de o lună de zile, în tabere plătite de stat. Li se interzice orice contact cu familia, nu au voie internet sau telefon mobil. Când vin din aceste tabere, îmi povestea o mamă care a făcut greşeala să se mute în Belgia, părinţii nu-şi mai recunosc copiii: parcă li s-a spălat creierul cu un spălător de sârmă. Vorbesc în fraze prefabricate, au întotdeauna acelaşi tip de reacţie la acelaşi fel de stimuli, nu au nici o iniţiativă, de nici un fel, iar simţul critic e absolut zero. Acest fel de indivizi vrea societatea, la acest fel de indivizi lucrează şcoala să producă.
Din fericire, noi suntem mai în urmă. Noi nu avem decât profesori tâmpi. (Unii dintre ei, din fericire.)
