Torţionarii i-au călcat în picioare viaţa şi lui Mitică Popescu

Politica se pricepe să facă ochi dulci oricărui om şi pe mulţi îi ademeneşte să intre în gravitaţia ei. Bineînţeles că politica lansează cântece de sirenă şi pentru vedetele scenei şi pentru vedetele sportului. Aşa că mulţi artişti au intrat în hora politicii. Politica se pricepe însă să facă şi ochi încruntaţi, ochi cu fulgere spre unii oameni care nu au intrat în politică însă duhul politicii s-a tot învârtit prin soarta lor. Veninul politicii a făcut vraişte din viaţa îndrăgitului actor Mitică Popescu, care a avut greu de pătimit din pricina opresiunii politice. Era vremea  comunismului ci crivăţ bolşevic în România. Oameni nevinovaţi se trezeau noaptea cu Pobeda neagră sau cu Volga neagră la poartă şi securiştii băteau cu picioarele în uşă aruncându-i în închisori. Procesele erau o bătaie de joc, iar judecătorii măcelăreau soarta unor oameni care nici nu puteau să se apere. Prin anii 1958 Mitică Popescu era student la teatru, când o întâmplare în care el a fost pur şi simplu figurant l-a îmbrânci în spatele gratiilor. Studentul Mitică Popescu, lăudat încă de pe băncile facultăţii pentru talentul lui, a avut proasta inspiraţie să se ducă într-o vizită la un vecin care-şi serba ziua numelui. După un păhărel de vin bun au început să se dezlege limbile invitaţilor care au mai spus un banc anticomunist, iar la un anumit moment nişte invitaţi au trăncănit cum că ar avea de gând să plece defintiv în America. Studentul Mitică Popescu n-a dat atenţie acestor vorbe la un pahar de vin, iar la anecdotele politice doar a schiţat un zâmbet. Habar nu avea că şi pentru râs se face închisoare într-un regim bolşevic. Nici nu-i trecea prin minte că va fi condamnat pentru că nu i-a turnat la Securitate pe cei care vorbiseră în dorul lelii despre o posibilă fugă a lor în America. Culmea-culmilor, Mitică Popescu s-a trezit şi el în miez de noapte cu Volga Securităţii la poartă şi cât ai clipi a fost condamnat la 3 ani pentru trădare şi trecere de frontieră. Din cercul musafirilor cel puţin unul era turnător la Securitate aşa că cei care au istorisit că ar vrea să plece în America au fost condamnaţi între 8 şi 11 ani, iar Mitică Popescu, cel care nu deschisese gura şi nu ciulise urechile, a încasat şi el 3 ani. Când aude despre motivaţia condamnării la 3 ani, uriaşul nostru actor se enervează: “Niciodată nu mi-a trecut prin minte să părăsesc ţara, iar turnătoria nu-mi stă în caracter”. A făcut puşcărie şi la Jilava şi la colonia de muncă Periprava, dar şi în Balta Brăilei, la Salcia. Regim de exterminare, erau înfometaţi, amăgiţi cu apă chioară pasămite ciorbă de arpacaş. Ajungând doar în vis în nopţile de temniţă îngheţată şi udă să-şi imagineze o masă omenească. La Periprava n-a vorbit vreodată cu şeful puşcăriei, maiorul Ficior, comandantul torţionar. Pe Mitică Popescu şi pe ceilalţi deţinuţi îi băteau subofiţerii şi ei le micşorau zeama chioară şi coltucul de pâine mucegăită dacă nu-şi făceau norma de săpat pământul. Mulţi au murit de foame şi de boli. În Balta Brăilei, unde a muncit cu ceilalţi deţinuţi la diguri şi canale, bântuia tifosul, iar apa se bea direct din Dunăre. Când a ieşit din puşcărie Mitică Popescu n-a vorbit despre pagina dramatică din viaţa lui fiindcă securiştii continuau să-l urmărească ca să nu destăinuie ororile din puşcăriile comuniste. O astfel de pacoste prăvălită peste nevinovăţia lui Mitică Popescu avea mari şanse să-i năruiască toată viaţa. Dar pentru talentatul Mitică Popescu s-au luptat două mari personalităţi, Leopoldina Bălănuţă şi maestrul Radu Beligan, rector al Institutului de Teatru şi Film. În urma tenacităţii lor, Mitică Popescu a putut să dea din nou examen la Institutul de teatru şi să ajungă remarcabilul actor şi îndrăgitul om atât de modest şi doldora de blândeţe şi naturaleţe. Vă daţi seama ce pierdere ar fi fost pentru scena românească să nu ne încânte un actor de vârf ca Mitică Popescu.