Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Discuțiile pentru trecerea la un nivel superior a sancțiunilor aplicate Rusiei se învârt în jurul echipamentelor militare. Așa numitul nivel trei al sancțiunilor ar include tehnologii sensibile din domeniul energetic, informatic, comunicații și cele care pot avea utilizări mixte- civile și militare. Până la o decizie de o asemenea amploare, care ar afecta economic semnificativ cele doua tabere - Rusia pe de o parte, țări din UE NATO de cealaltă parte - testul de fidelitate față de ''valorile europene'' devine nava Mistral.
În 2011, Franța și Rusia au semnat un contract pentru livrarea de către șantierele navale din Saint Nazaire a două nave militare tip Mistral. Valoarea tranzacției se ridica la 1,2 miliarde euro la care se adaugă 220 de milioane de euro pentru transfer de tehnologie și formarea echipajelor. Navele Mistral sunt apreciate drept cele mai performante unități ale marinei militare franceze având utilizări multiple - portelicoptere, desant, comandament, spital.
Încă de la semnare, în timpul președinției lui Sarkozy, au fost exprimate critici din partea aliaților din NATO față de contract, experții militari fiind îngrijorați mai ales pentru transferul de tehnologie, care ar permite Rusiei un salt semnificativ în domeniul construcției de nave și al comunicațiilor. Aceste critici s-au intensificat după ocuparea Crimeei și au dat în clocot după tragedia aeriană din Ucraina.
Mistral se dorește a fi transformat într-un test de solidaritate al Alianței NATO. În conferința de presă de la Departamentul de Stat din 22 iulie, Marie Harf, purtătorul adjunct de cuvânt, referindu-se la nivelul 3 de sancțiuni, care i-ar pune pe francezi într-o poziție dificilă, declara că "ne-am sprijini pe oricine care pledează pentru a pune o presiune mai mare pe ruși.
Așa cum au declarat și Președintele Obama și Secretarul de Stat Kerry, ar trebui să fie un apel de trezire pentru europeni'.' Harf a adăugat ca transferul navei de razboi Mistral ''este complet nepotrivit'' și, tranșant, ''că nu ar trebui să se facă''.
Președintele Hollande are o altă pozitie, exprimând în câteva rânduri decizia de a respecta clauzele contractului, altfel Franța fiind pasibilă de plăți compensatorii de peste un miliard de euro. Ministrul de externe Fabius a nuanțat poziția, spunând că doar a doua nava Mistral, programată la livrare în 2015-2016 ar fi posibil să intre sub incidența unor sancțiuni, și asta în funcție de comportamentul Rusiei.
La Moscova, Putin a convocat Consiliul Național de Securitate în 22 iulie și a declarat că ''este imperativ să se pună în aplicare toate măsurile planificate de creștere a capacității de apărare, inclusiv în Crimeea și la Sevastopol, "unde avem nevoie să recreem pe deplin infrastructura militară'.
Prima nava Mistral se află în probe de mare, livrarea fiind programată pentru noiembrie 2014. Nava se numește Vladivostok, cealaltă aflata în șantier, este botezată Sevastopol. Intrarea unui Mistral în Flota Mării Negre va fi un semnal clar că modrnizarea marinei militare a Rusiei începe cu un vector puternic ofensiv în apropierea României. Flota rusă de la Sevastopol a fost înghețată la nivelul de 30 de nave prin acordul din 1997 cu Ucraina. După ocuparea Crimeei, acordul este caduc, așa că singurul angajament care ar dirija opțiunile militare ale Rusiei la Marea Neagră ramâne vechiul tratat de tranzit al navelor de război prin Bosfor. La timp de pace, Rusia are trecere liberă, la razboi, strâmtorile se închid.
Publicația Moskow Times analiza recent schimbările pe care le poate provoca o navă Mistral în strategia militară navală a Rusiei la Marea Neagră. Publicația releva că dotările din Crimeea și Abhazia sunt suficiente pentru obiectivele din Marea Neagră și pot asigura o prezență în Mediterana de Est. Ca atare, prima navă Mistral va fi dirijată către flota militară din Pacific, asta pentru a nu irita și mai mult NATO.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu a doua navă Mistral. Experiența câștigată de inginerii ruși prezenți în șantier la Saint Nazaire permite însă recuperări tehnologice în modernizarea flotei Rusiei care a lansat un program ambițios.
Ce poate opune România ca forțe navale la Marea Neagră? Acest subiect nu pare să procupe decizia politică, cel puțin în declarațiile publice este ocolit cu mare grijă. Băsescu Traian își arată mușchii prin declarații belicoase la adresa lui Putin, critică mercantilismul unor parteneri din UE, dar nu anunță măsuri concrete pentru modernizarea flotei militare corespunzator noilor realități, modificate radical în Marea Neagră ce poate să fie exclusiv un lac rusesc. Simple îndemnuri de a crește alocațiile la bugetul de apărare nu pot crea un scut la Marea Neagră. Operațiunile militare din Marea Neagră din anii 1941-1944 sunt pline de învățăminte pentru Armata Română și impun măsuri și angajamente politice adecvate.
