Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o postare făcută pe blogul său, Dan Voiculescu face o extrem de interesantă trecere în revistă a întâlnirilor avute de-a lungul timpului cu Traian Băsescu.
Extrem de interesantă este evoluţia de-a lungul timpului a personajului Traian Băsescu, de la prima întâlnire, în anul 2000, atunci când Băsescu candida la Primăria Capitalei, şi era gata să facă orice compromis, să cerşească şi să roage, doar pentru a-şi îndeplini acest scop, pentru ca apoi să treacă, pe măsură ce parvenirea sa politică se realiza, să devină ameninţător, trufaş.
Citiţi mai jos postarea făcută de Dan Voiculescu pe blogul său, în integralitatea sa.
______________________
Onoarea nu se poate cumpara cu vizite la Grivco – o radiografie a intalnirilor cu Basescu
Fara un motiv anume, am trecut zilele aceastea in revista intalnirile pe care le-am avut in ultimii 10 ani cu Traian Basescu.
Ne-am intalnit de putine ori in aceasta viata, iar de fiecare data au existat martori care pot confirma oricand cele discutate.
Prima data, in 2000, cand Basescu a candidat la Primaria Capitalei.
Atunci, prietenul meu, George Copos a insistat sa vin la el, la Hotelul Crowne Plaza, sa ma intalnesc cu Basescu. Pe Copos este greu sa-l refuzi, asa ca m-am dus.
Am intalnit un om slugarnic, care a inceput sa ma roage, punandu-si cenusa in cap, sa trec cu vederea o exprimare nepotrivita la adresa mea.
Il interesa ce ar trebui sa faca pentru ca trustul de presa fondat de mine sa-l mediatizeze intens, intr-un mod pozitiv, sa nu-l mai critice – cu alte cuvinte, sa-i fie obedient.
I-am replicat ca nu poate si nu trebuie sa faca nimic pentru ca, in calitate de candidat, va fi cu siguranta in atentia presei.
Imi amintesc ca, ulterior, m-a sunat, de cateva ori, cu diferite cerinte referitoare la aparitiile sale la TV. Se ruga frumos de mine, rusinos de frumos. La aceste discutii au asistat diferite persoane care se aflau la acel moment in biroul meu (unde, in stilul care ma caracterizeaza, purtam marea majoritate a apelurilor pe difuzor)
O alta intalnire, la câteva zile după ce câştigase prezidenţialele.
I se părea că nimeni nu-l poate refuza. Discutia a avut loc in biroul meu de la Senat. Acolo, deşi m-a rugat insistent sa-l ajut sa-si puna oamenii la şefia celor două Camere ale Parlamentului, l-am refuzat categoric explicandu-i ca am participat la alegeri in alianta cu PSD si ca vom vota propunerile acestui partid, respectiv Nicolae Vacaroiu la Senat si Adrian Nastase la Camera Deputatilor. Si asa am si facut!
Respingerea categorica a acestei rugaminti l-a determinat pe Basescu sa ma ameninte raspicat: « O sa va para rau ! », dand cu pumnul in masa si parasind biroul.
In aceeasi perioada a avut loc si poate cea mai cea mai cunoscuta intalnire a mea
cu servilul Basescu, cea in care el a recunoscut ca se „căciulise“ la Grivco (un episod relatat cu detalii in cartea „Uniunea Social Liberala – ideea care l-a ingenuncheat pe Basescu Traian”).
Tot George Copos a mijlocit, undeva la sfarsitul anului 2004, o discutie la Cotroceni ceruta insistent de Basescu.
Era disperat ca nu avea majoritatea in Parlament si nu putea forma un guvern stabil.
Dupa o ora de discutii, am fost de acord ca PUR sa preia trei portofolii in Guvernul Tariceanu: George Copos – vicepremier, Codrut Seres -Ministerul Economiei si Comertului iar Sorin Vicol – ministru delegat pentru coordonarea autorităților de control.
Pe de alta parte, Marko Bela confirmase deja participarea la guvernare, iar un lucru era atunci cat se poate de clar: Romania avea nevoie de un guvern stabil. Ne aflam in perioada de pre-aderare la Uniunea Europeana, iar o posibila criza guvernamentala ar fi putut pune in pericol procesul de aderare. Acesta a fost motivul principal pentru care am acceptat.
In plus, PUR avusese cu PDSR un acord pentru alegeri, nu si pentru guvernare. Deci, fata de acestia, nu incalcam nicio intelegere scrisa sau verbala.
Din nou, si la aceasta intalnire, Basescu Traian s-a comportat cordial, prietenos.
A urmat discutia de la restaurant.
Intalnirea, solicitata tot de el, a fost organizata printr-un “prieten” al sau care, ulterior, a inteles, la randul lui, ca acest om nu merita prietenia nimanui (asa cum si George Copos a inteles, mai tarziu).
Scopul intalnirii era dorinta lui Basescu de a scoate UDMR-ul de la guvernare.
Am mai avut o convorbire la Cotroceni.
Atunci cand Basescu urmarea debarcarea lui Tariceanu. Mi-a spus exact asa: “Domnule Profesor, sunteti nascut in ’46, deci suntem apropiati ca varsta. Nu mai mergeti pe mana unui cal mort. Tariceanu nu are niciun viitor“.
Am replicat ca nu merg pe mana nimanui.
Nici acum nu inteleg ce vroia sa puna la cale, dar vazand ca nu sunt cooperant a schimbat discutia.
La toate intalnirile a incercat sa fie simpatic sa-mi castige increderea si sa colaboram politic.
De fapt, a cautat permanent sa-mi castige bunavointa, crezand ca astfel trustul de presa fondat de mine va fi sensibil la solicitarile lui de mediatizare pozitiva.
Aceste intalniri fara niciun rezultat pentru el, au condus la cavalcada de atacuri publice, la persecutia trustului de presa, la controale abuzive, la dosarul CNSAS si, in final, la dosarul ICA.
http://danvoiculescu.net/blog/
