Mircea Diaconu: Specia de "independent" este făcută să nu existe în România

Mircea Diaconu, candidat independent la europarlamentare, susţine, într-un interviu acordat Agerpres, că "specia de independent este făcută să nu existe" în România, din cauza piedicilor legislative. Fostul senator liberal a declarat că s-a hotărât să candideze pentru un loc în Parlamentul European din această postură de independent din "enervare".

"Până când să verse toată lumea lături în capul meu şi eu să fiu un băiat liniştit, la locul meu, să nu deranjez prea mult?' M-am enervat şi am început să deranjez. Am deranjat în sensul că m-am hotărât seara să aleg varianta asta, după care am plecat, pentru că aveam programate nişte lansări de carte în Moldova, la Gura Humorului...", a spus Diaconu.

"Deocamdată e uşor şi atât de plăcut... E plăcut. În primul rând, am senzaţia că nu mă autocenzurez pe multe subiecte. Am păţit câteva lucruri neplăcute în politică. În primul rând în clipa când am intrat, am intrat accidental, tot de la biroul ăsta (la Teatrul Nottara - n.r.). Au venit de la Curtea de Argeş şi m-au invitat. Am fost în opoziţie un mandat întreg. Foarte comod. Vă gândiţi ce vreau să spun cu asta... vă explic eu de ce. Foarte comod pentru că nu ai limite de opinie. Adică, evident, raportarea la tot ce se întâmplă e critică. Este o stare naturală a omului să fie uşor critic sau să sesizeze mai degrabă ceea ce nu merge bine decât ce merge bine. Bun. Ei, când am intrat la putere, în sensul USL, am păţit nişte lucruri care au fost lecţie pentru mine. Într-un punct anume, eram într-o emisiune în direct cu nişte oameni, moderatori, cu care am o relaţie impecabilă şi cu care am vorbit aceeaşi limbă de ani de zile, am avut sentimentul clar că trebuie să mă cenzurez. Că nu pot fi la fel de deschis ca până acum şi că trebuie să ţin cont de nişte lucruri. M-a enervat atât de rău lucrul ăsta. Mă rog, să zicem că m-am descurcat atunci. Dar asta a însemnat ceva. Mă rog, am trecut eu sub tăcere publică nişte lucruri pe care le doream, le visam când eram în opoziţie. Şi iată unul... depolitizarea ... şi ziceam asta cu toate mâinile şi picioarele, cu gura, cu tot. Este demenţă faptul că atunci când se schimbă conducerea politică se schimbă mii şi mii de funcţii de conducere, coborând, să zic aşa, nivelul ierarhic, până pe la grădiniţe... peste tot. Şi culmea acestui procedeu a fost în timpul Guvernului Boc. M-a scos din... Trebuie să stabileşti clar, de la început, câte posturi sunt politice când e nevoie de ele, fără discuţie, şi câte din ele nu sunt politice şi sunt cariere normale, de funcţionari, la care fiecare om are dreptul", a continuat Mircea Diaconu.

Întrebat cum îşi va organiza, ca independent, campania electorală, fostul senator liberal a spus că "totul e atipic...pentru independenţi".

"(...) în România aşa e legislaţia, pentru independenţi, pe orice variantă de independenţi... această specie e făcută să nu existe... atâtea oprelişti în a fi real independent, nu în varianta ultracunoscută de europarlamentar care nu e de niciun fel independent... a fost o normă acolo... e îngrozitor de greu. Şi mi-am dat seama când m-am enervat. Când te enervezi prea tare nu gândeşti foarte limpede în clipa aceea şi n-am gândit prea limpede. Peste 2-3 zile mi-am dat seama că trebuie să strâng fără să am reţea... eu, câţiva prieteni, colegii de la teatru, fetiţa mea, copilul meu, soţia mea şi nişte prieteni... cum să strâng eu în 5 zile 100.000 de semnături? Cu mâna, nu online.... nimic, nimic. Aşa ceva nu se poate, pentru că nimeni, în condiţii normale, nu poate face asta. E adevărat că am fost foarte ajutat, trebuie să mărturisesc, chiar să mulţumesc, fiindcă agresivitatea publică asupra mea a fost atât de mare din partea unor instituţii ale statului şi a reprezentanţilor lor încât asta m-a ajutat în această strângere de semnături imens... şi mulţumesc public", a spus Diaconu.

Întrebat care va fi prima problemă pe care o va aborda în Parlamentul European, în cazul în care va obţine un mandat, Mircea Diaconu a afirmat că îl "obseadează" un singur lucru: "raportul între ceea ce înseamnă naţia mea, ţara mea şi Europa".

"Prima mă tem că va fi şi ultima. Nu trebuie să încerci foarte multe lucruri pentru că nu se poate, eşti doar un om. Atunci, ceea ce mă obsedează pe mine este un singur lucru. Şi explic simplu: raportul între ceea ce înseamnă naţia mea, ţara mea şi Europa. Acest raport este incorect. Eu o să pledez numai pe teme de tipul ăsta. Sigur, sunt foarte multe elemente care se despart din ce am spus acum. Dar ca temă, e una singură. Şi România mea, cu naţia mea, cu mine cu tot, trebuie să fim nişte oameni egali cu ceilalţi", a spus fostul senator.

"Suntem priviţi şi oficial şi ca senzaţie media, ca senzaţie publică... cetăţeni de mâna a doua ai Europei. Mă deranjează profund chestia asta... profund. Şi, din păcate, au fost prestaţii europarlamentare pe intervalul anilor trecuţi în care s-a pledat exact invers. Am fost atât de denigraţi acolo... Asta este un lucru. Al doilea... o temă ... asta, dacă vreţi, picanterie. O temă din anii trecuţi era corupţia românească. Eu, Diaconu, am avut cinstea să fac parte, să fiu punct distinct în MCV, în cele 11 puncte pe care domnul Ponta le-a primit de la domnul Barroso (José Manuel Barroso - preşedintele Comisiei Europene n.r.). Dar de unde le-o fi primit, că domnul Barroso nu avea o legătură directă, nu ştiu cu cine, cu Cel de Sus, nu ştiu cine să-i fi dat aceste 11 puncte. Cineva de pe aici... şi pe aceste puncte figuram şi eu. Şi punctul unde figuram era ''corupţia parlamentară''. Şi m-a supărat atât de rău şi mă supără atât de rău încât vreau să îl repar până la capăt. Aici în ţară se pare că l-am cam reparat sau nu e crezut. Dar aş vrea tare mult să mă vadă de aproape. Aş vrea să mă vadă şi domnul Barroso de aproape şi doamna Reding (Viviane Reding, comisarul european pe Justiţie - n.r.) de aproape ... uite-aşa, de aproape să vadă cum arată un corupt pe care ei l-au blamat şi l-au folosit ca instrument contra României la vremea respectivă", a continuat Diaconu.

"Eu am o vorbă şi am descoperit-o când eram foarte tânăr. M-a întrebat o televiziune, când era una singură, un lucru. Şi am spus. După care, la teatru, în cabină, lume importantă... eu eram un copil atunci... m-au cam certat. ''Măi băiete, ce te-a apucat pe tine să vorbeşti?''. Şi eu am zis ''Păi dacă m-a întrebat?''. Deci câtă vreme cineva mă întreabă, eu vorbesc. Când nu mă mai întreabă nimeni, nu mai scot o vorbă, că nu am nicio ambiţie de tipul ăsta. Dar dacă mă întreabă, trebuie să răspund", a mai spus Mircea Diaconu.

Citeşte mai mult aici