Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Practicarea prostituţiei a încetat să mai fie considerată faptă penală, în 2014, fiind încadrată acum drept contravenţie care se sancţionează cu amendă. O cercetare în rândul lucrătoarelor sexuale făcută de asociaţia Carusel arată, însă, că, la trei ani de la adoptare, măsura nu aduce beneficii de nicio parte: statul nu beneficiază de nicun aport financiar, căci amenzile nu se plătesc, iar femeile care practică prostituţia rămân izolate de societate, dat fiind că amenzile neplătite acumulate le facă se se teamă de accesarea serviciile statului.
Femeile care practică prostituţia au acces la servicii medicale asigurate de stat doar dacă sunt bolnave de HIV/SIDA, caz în care intră automat în programul naţional dedicat combaterii acestei maladii sau dacă rămân însărcinate, caz în care consultul este gratuit. O cercetare bazată pe interviuri cu lucrătoare sexuale, realizată de organizaţia Carusel în cadrul programului de cooperare elveţiano-român, arată că analizele medicale, cu atât mai necesare într-o meserie în care infecţiile sexuale pot fi transmise mai departe clienţilor, rămân inaccesibile pentru această categorie.
Fuga de amenzi şi ignoranţa
Interviurile realizate de sociologii care au colaborat cu aosciaţia Carusel arată că sunt cazuri în care o lucrătoare sexuală poate primi şi amenzi de 1.500 de lei într-o singură zi. Unele au de achitat sute de mii de lei. Amenzile, însă, nu sunt niciodată plătite. Chiar dacă prostituatele au acte de identitate, acestea rareori locuiesc în domiciliul trecut în buletin. Astfel, amenzile se acumulează fără să fie plătite, iar măsurile alternative - munca în folosul comunităţii igonorate de către acestea. Amenzile neachitate, însă, le fac pe lucrătoarele sexuale să nu apeleze la mijloacele legale prin care ar putea beneficia de asigurare de sănătate de teamă că instituţiile statului de vor cere socoteală. O modalitate ar fi cererea de ajutor social (din 2015 venitul minim garantat poate fi acordat şi în condiţiile în care solicitantul are amenzi neplătite) sau plata lunar a unei sume către Casa de Asigurări de Sănătate. Din 39 de prostituate intervievate, însă, niciuna nu era la curent cu aceste posibilităţi, existând teama că, dacă vor apela la o instituţie a statului, li se vor imputa amenzile. Mai mult, implicarea asistenţilor sociali care să le ajute pe lucrătoare să intre într-un program de asigurare de sănătate rămâne aproape imposibilă din acelaşi motiv pentru care acestea nu plătesc amenzile - nu sunt de găsit la domiciliu.
Trucuri pentru analize medicale
Cercetarea arată că lucrătoarele sexuale au învăţat să eludeze sistemul atunci când vor să beneficieze de analize medicale. O metodă este donarea de sânge. "Donez sânge, din trei în trei luni, și îmi fac și analizele", spune I.O., de 21 de ani, una dintre lucrătoarele sexuale inclusă în cercetare. O altă metodă este simularea unei stări de rău la camera de primiri urgenţe, unde tratamentul este gratuit. "Am stat în spital 3-4 zile, așa fac odată la trei luni, mă duc mă internez. Zic că nu mă simt bine, că vreau sa îmi fac toate analizele", spune şi M.G., de 39 de ani, altă lucrătoare sexuală intervievată de sociologi. Interviurile mai arată că, de când prostituţia este contravenţie, relaţia dintre lucrătoare sexuale şi poliţie sau jandarmerie s-a îmbunătăţit. Amenda este acceptată fără discuţii chiar şi în cazurile în care nu se justifică, în ideea că oricum nu va fi plătită.
Cercetarea recomandă înlocuirea amenzilor, care oricum nu sunt încasate de stat, cu un sistem bazat pe introducerea lucrătoarelor sexuale într-un program de monitorizare care să includă analize medicale şi consilierea din partea asistenţilor sociali
Crizele financiare sau sarcinile la vârste fragede şi nevoia de îngrijire a copiilor sunt principalele motive invocate de lucrătoarele sexuale pentru practicarea prostituţiei
