„Fulgii de nea” - copiii generației crescute cu cheia de gât

Milenials, generaţia Y şi mai nou generaţia „fulg de nea”. În ultimi ani, cercetătorii găsesc tot mai multe noţiuni pentru a denumi felul în care tinerii se raportează la societate. Sunt hipersensibili, ofensaţi de lucruri banale, narcisişti şi au o stimă scăzută de sine. Generaţiile trecute se miră de aceste manifestări şi spun că pe vremea lor nu exista aşa ceva. Dar tocmai părinţii şi bunicii au o vină pentru apariţia generaţiei „fulg de nea”, spun specialiştii.

CARACTERISTICILE GENERAŢIEI "FULG DE NEA"

Hipersensibilitate

Narcisism

Tendinţa de exagerare

Stimă de sine scăzută

Cercetările au arătat că mulţi dintre tinerii născuţi după anii ‘90 se supără mult prea uşor şi nu fac faţă provocărilor, aşa că specialiştii au denumit această categorie generaţia „fulg de nea”, fiind asemuiţi cu sensibilitatea fulgilor de zăpadă. „Totul pleacă de la adulţii din jur, mai ales de la părinţi şi bunici. Părinţii lor suntem noi care am crescut sub ideea lui «trebuie» şi care nu am fost prea răsfăţaţi. Nouă ni s-a spus că trebuie să facem lucruri şi atât. Ni s-a spus că nu există «nu pot», ci doar «nu vreau». De nu vreau nu se punea problema, ci doar de vreau şi să fac. În schimb, noi i-am crescut pe ei punând accent prea mult pe tot ceea ce înseamnă emoţie, psihologic şi mai puţin pe efort. I-am spus copilului mereu eşti minunat, eşti extraordinar, te iubesc. Felul în care se raportează ei la lume este într-o neajutorare dobândită de la noi. Exact aşa se şi numeşte în psihologie: neajutorare dobândită”, explică psihologul Cristina Fulop pentru Jurnalul.

Problemele cu care se confruntă generaţia celor născuţi după anii ‘90 reprezintă un fenomen la nivel mondial, însă, în România, comunismul a jucat un rol important în crearea fulgilor de nea. Părinţii tinerilor hipersensibili sunt cei care au crescut într-un mediu strict, cu lipsuri materiale şi chiar emoţionale. Nici ei, la rândul lor, nu au primit prea multă atenţie din partea părinţilor. Generaţia cu cheia de gât s-a descurcat cum a putut când părinţii erau la muncă. Şi-au făcut patul, şi-au încălzit mâncarea, au făcut curăţenie în casă şi mergeau la cumpărături. De jucării sofisticate nu se punea problema, dar nici de crize de plâns prin magazine sau de mâzgâlit pereţii. Din dorinţa de a le oferi cât mai multe copiilor lor, cei din generaţia cu cheia la gât şi-au ţinut în puf copiii. Bunicii s-au mai înmuiat cu trecerea anilor şi au început să-i cocoloşească şi ei pe nepoţi. Unii părinţi au o nevoie obsedantă de protecţie şi le răpesc celor mici chiar şi libertatea de a se juca în aer liber. Aceşti copii cresc să fie temători, exagerează totul pentru că nu sunt obişnuiţi cu efortul, sunt revoltaţi şi îşi varsă frustrările în mediul online.

TINERII OFENSAŢI DE ORICE

- În 2017, un profesor de matematică din Oxfordshire a fost suspendat după ce s-a adresat clasei sale cu „bravo, fetelor!“, între elevi aflându-se şi un transgender

- Galeria de Artă din Manchester a îndepărtat o pictură din 1896 ce înfăţişa femei nud din cauza celor care s-au plâns că se simt ofensaţi

- Hostesele din cadrul campionatului de Formula 1 au rămas fără loc de muncă pentru că „nu mai corespundeau cu valorile apărate şi erau în contradicţie cu normele sociale actuale”

Cum vor fi la maturitate

În mod paradoxal, deşi aceşti tineri sunt narcisişti şi caută să fie admiraţi, au o stimă de sine foarte scăzută şi nu cred că sunt în stare de prea multe. Cu toate acestea, studenţii sau cei care termină facultatea aşteaptă ca locul de muncă perfect să apară din neant. Nu mai vor să muncească orice, nu vor salarii mici şi renunţă uşor dacă li se pare că e prea greu, fiind siguri că vor avea mereu sprijinul părinţilor. N-au banii lor, dar eu telefoane şi haine scumpe, iar în mediul online se luptă pentru atenţie. Cum vor arăta aceşti oameni la maturitate? „Această generaţie o să arate foarte nefericită şi nevrotică la maturitate. Atunci când tu ai o stimă de sine scăzută, o concepţie de sine scăzută în general şi crezi despre tine că nu poţi să faci lucruri, te bagi într-un conflict interior. Ca să trăieşti cu neputinţele tale ajungi să te victimizezi. Victimizându-te nu faci decât să crezi în continuare că nu eşti în stare să faci lucruri şi tot aşa. Acesta e cercul vicios care duce la nevroză. Ei cred că nu sunt capabili să facă lucruri, stau într-un fel de neajutorare şi aşteaptă să facă alţii pentru ei”, mai spune psihologul Cristina Fulop. 

Sfaturile specialiştilor

Una dintre soluţii ar fi ca aceşti tineri să înceteze să creadă că nu pot şi să înţeleagă că efortul este necesar în absolut orice. Acest efort nu ar trebui comparat cu ceva negativ, pentru că este de fapt ceva care aduce grade mari de libertate şi satisfacţie.

Când vine vorba de modelarea copiilor de mici, alternativa nu este în niciun caz pedepsirea şi nici o relaţie mai rece cu el. Un copil are nevoie de momente de afecţiune, de cuvinte tandre şi de încurajări. În acelaşi timp, o educaţie sănătoasă presupune responsabilizarea lui. Specialiştii recomandă să le dăm celor mici şi adolescenţilor lucruri de făcut. Curăţenia camerei, ghiozdanul, să-şi prepare mâncarea pentru şcoală, ajutor la diverse treburi prin casă etc. Toate acestea îi vor învăţa pe copii că nimic nu cade din cer şi că trebuie să depună efort pentru a obţine anumite lucruri.