Camembertul românesc din Țaga, Satul Gurmeților

În România, sunt locuri care pur şi simplu îşi taie respiraţia. Frumuseţea oamenilor şi a peisajelor, unicitatea fac din multe sate ale ţării o comoară de nepreţuit. Sate frumoase, sate culturale, sate istorice, sate nedescoperite…toate aceste locuri au fost introduce în diverse topuri menite să atragă cât mai mulţi turişti în aceste zone. Jurnalul Naţional a identificat-cu sprijinul Asociaţiei Sate Frumoase…..15 locuri inedite. Fiecare cu atuu-ul său. Şi cu unicitatea sa. Astăzi, SATUL GURMEŢILOR

Într-o carte pasionantă, scrisă în colaborare cu Michael R. Beschloss, Strobe Talbott (fin analist politic, adjunct al şefului diplomaţiei americane în mandatul preşedintelui Clinton, prieten al României ) invocă un dejun al preşdedintelui URSS, Mihail Gorbaciov, cu premierul britanic Margaret Thatcher, în 1989: ”Citând o remarcă lui Charles de Gaulle, care spunea cât de greu este să prezidezi o ţară care produce 120 de sortimente diferite de brânză, Gorbaciov a spus: - Imaginaţi-vă cu cât este mai greu să conduci o ţară cu peste 120 de naţionalităţi! - Da! a exclamat Leonid Albakin (un ministru adjunct care era şi consilier economic al lui Gorbaciov). Mai ales atunci când nu e brânză!” (La cele mai înalte nivele. Relatare din culisele puterii referitoare la sfârşitul Războiului Rece, Editura Elit, Bucureşti, 1994).

Despre brânză este vorba şi în povestea noastră, însă despre un loc unde există brânză din belşug şi - mai interesant – un soi de brânză unic în lume.

Dar s-o luăm cu începutul. Satul Țaga este parte a comunei cu acelaşi nume din Transilvania, mai exact din estul judeţului Cluj. Dacă ne gândim că aici se produce aşa-numitul “camembert românesc” - un preparat de brânză cum nu există altul, pentru cunoscătorii rafinaţi - i-am putea spune Satul Gurmeţilor. (Un gurmand e un mâncău fără discernământ, un gurmet însă e o persoană cu gusturi alese, un amator de delicatese).

Din moşi-strămoşi, ţăranii din Ţaga produc un soi de camembert, care a început, ca toate lucrurile bune din Transilvania, cu o poveste. Odată ca niciodată, sătenii lihniţi de foame i-au furat grofului brânza şi au ascuns-o într-una dintre grotele de pe Coasta Cocoşului. După o vreme, s-au dus să verifice dacă prada e la locul ei şi au constatat nu doar că nu se alterase, dar căpătase o crustă roşiatic-gălbuie, o consistenţă cremoasă şi un gust minunat, uşor iute. Era atât de gustoasă, încât nu mai conta mirosul specific. Cum un secret nu poate fi păstrat multă vreme, groful a aflat de ispravă şi a cerut să i se restituie brânza. I-a plăcut nespus, lui şi musafirilor lui, încât, de atunci, nu şi-a mai ţinut brânza decât în acea grotă.

O reţetă păstrată de sute de ani

Povestea camembertului românesc continuă de atunci, doar că, în 1974, grota a fost lărgită, iar pe vremea comunismului s-a ridicat o făbricuţă în vecinătate, care – cu câteva întreruperi – funcţionează şi astăzi, sub brandul Napolact, din Cluj. Între timp, chiar în ianuarie 2007, odată cu semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, brânza de Ţaga, sub denumirea “brânză de Năsal” (numele satului vecin, component al comunei Ţaga), a devenit un produs cu denumire de origine protejată.

Se prepară tot manual, ca în urmă cu sute de ani: din laptele proaspăt de vacă se face brânza, care se taie în dreptunghiuri şi se aşează în grotă, la “odihnit”, timp de două săptămâni, la temperatura şi umiditatea constantă a peşterii din Coasta Cocoşului. Acesta este răstimpul, când, pe lângă munca oamenilor, apare miracolul, sub forma unei bacterii, pe numele ei Brevibacterium Linens, care desăvârşeşte lucrarea. Bacteria face diferenţa dintre camembertul românesc şi brânzeturile franţuzeşti, însămânţate artificial cu mucegaiuri nobile. După maturare, răstimp în care, la trei zile o dată e întorsă de pe o parte pe alta, brânza e aşezată în cutii de lemn, gata să pornească în lume şi să ajungă, alături de şampanie, pe mesele grumeţilor de pe toate meridianele.

ROMANIA are 23 de SATE CULTURALE. “SATUL CULTURAL AL ROMÂNIEI” este un program AFSR lansat în ianuarie 2014 sub patronajul Ambasadei Franței în România cu scopul de a promova patrimoniul cultural și turistic al satului românesc. Oricare comună din România poate candida la acest titlu cu condiția de a organiza pe parcursul unui an minimum 5 evenimente culturale – expoziții, festivaluri, concursuri, etc – în domeniul culturii, artei populare, gastronomiei, turismului.