Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bucureştiul ascunde comori neştiute chiar și pentru locuitorii lui. În agitaţia de zi cu zi, trecem pe străzile aglomerate fără să ne dăm seama de bijuteriile arhitecturale ale Capitalei. Unele sunt situate în inima oraşului, altele stau ferite de zeci și sute de ani în zone liniştite şi nu foarte circulate. Iar istoria lor, de cele mai multe ori interesantă şi plină de evenimente, este puţin cunoscută.
Vorbim de palatele ştiute şi neştiute ale Bucureştiului. Clădiri impunătoare, chiar şi după ce s-a aşternut peste ele timpul şi, în multe cazuri, uitarea. Spre deosebire de castele, care au fost construite, în special, în mediul rural, ca nişte fortăreţe menite să îşi apere nobilii locuitori, palatele au fost reşedinte urbane construite cu mare grijă pentru aspectul estetic. Deşi foarte multe au pierit în trecerea anilor, există câteva care au reuşit să supravieţuiscă.
Palatul Regal este situate pe Calea Victoriei. Din 1859 până în 1866 a locuit aici Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite, iar din 10 mai 1866, a devenit locuinţ adomnitorului Carol I. Acum este Muzeul Naţional de Artă al României. Cine ajunge aici trebuie să viziteze Sala Tronului, acolo unde la 6 septembrie 1940 a avut loc ceremonia de depunere a jurământului de către Majestatea Sa, Regele Mihai.
Palatul Parlamentului figurează în Cartea Recordurilor ca a doua clădire administrativă din lume, după clădirea Pentagonului din SUA. Din punct de vedere al volumului, e pe locul trei în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spaţiale de la Cape Canaveral din Florida şi după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Pentru construcţia lui a fost demolat un întreg cartier situat pe Dealul Arsenalului. Printre edificiile dispărute se numără Mănăstirea Văcăreşti, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale sau Stadionul Republica. Clădirea are azi aproximativ 1.000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli şi saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte, restul fiind camere de deservire. Construcţia e o uriaşă împletitură de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii şi covoare grele, toate într-un şir de saloane, galerii, săli fastuoase, holuri şi săli de dimensiuni impresionate. Marmura de Ruşchiţa alternează cu lemnul de esenţe preţioase şi cu cristalurile din candelabre.
Palatul Cotroceni se află pe Bulevardul Geniului şi este sediul Preşedinţiei României. În anul 1679, domnul Şerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire. Mai târziu, domnitorul Constantin Brâncoveanu a continuat lucrarea. În 1862, Alexandru Ioan Cuza a hotărât să utilizeze Mănăstirea Cotroceni ca reşedinţă domnească de vară. La începutul domniei, Principele Carol I primeşte ca reşedință de vară vechile case domneşti de la Cotroceni. Carol I hotărăşte să construiască aici un palat care să-i servească drept reşedință oficială în Bucureşti. Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic veneţian. Mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil naţional romantic, adăugând o sală mare, cu o terasă deasupra şi două foişoare cu coloane, dintre care unul era replica faimosului foişor de la Mănăstira Hurezi.
Palatul Patriarhal este cunoscut şi ca Reşedinţa Patriarhului şi este situat pe Dealul Patriarhiei. Lângă, se află şi Catedrala Patriarhiei ce are hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ctitorită între anii 1654-1658 de voievodul Constantin Şerban şi soția sa, Bălașa.
Palatul Victoria este situat în piaţa cu acelaşi nume şi adăposteşte sediul Guvernului României. A fost construit în 1937 după planurile arhitectului Duiliu Marcu. La fel ca şi Palatul Cotroceni, şi acesta poate fi vizitat în Zilele Porţilor Deschise.
Palatul Ştirbey a fost construit la solicitarea domnitorului Barbu Stirbei la începutul secolului XIX. Timp de un secol şi jumătate, Domeniul Ştirbey a fost martor tăcut la decizii şi schimbări politice, a ocrotit o familie de domnitor, a primit oaspeţi de seamă şi a reuşit totuşi să rămână neschimbat: de o eleganţă simplă, naturală, cu aerul romantic, în ciuda istoriei sale copleşitoare. În perioada sa de glorie, Palatul Ştirbey era cunoscut drept locul unde aveau loc cele mai spectaculoase baluri. Figuri dintre cele mai importante pentru România modernă au fost adesea oaspeţi ai Domeniului Ştirbey: Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Mihai Şutu, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu sau Carol Davilla. În anul 1917, în Palatul rechiziţionat de armata germană şi-a stabilit locuinţa Mareşalul August von Mackensen şi aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, semnată la 5 martie 1918.
Palatele dispărute ale Bucureștiului
Palatul Sturza;
Palatul Stirbey (Grivița);
Palatul Artelor (MuzeulMilitar);
Parcul Carol;
Palatul Florescu;
Palatul Societății Funcționarilor Publici;
În căutarea palatelor ascunse
Impunătoar şi elegant, Palatul Printului Mostenitor-Kiseleff a fost construit acum mai bine de-o sută de ani de boierul Iarca, fost primar de Buzău. În 1910, Clădirea intră înposesia Casei Regale. O fostă casă boierească, transformată ulterior în Palatul Prinţului Moştenitor. Regândit de arhitectul Grigore Cerchez în stil neoromânesc, cu celebrul foişor specific pentru arhitectura mioritică, Palatul Kiseleff aminteşte şi astăzi de cei mai frumoşi ani din copilăria Regelui Mihai. După abdicarea lui, palatul a devenit centru cultural al Ambasadei Sovietice. Ani mai târziu a fost trasformat în cămin studenţesc, iar după 1989, clădirea începe să-şi piardă din alura regală. Astăzi este doar o clădire de birouri, modernizată şi adusă parcă mai aproape de imaginea celorlalte vile luxoase care-o înconjoară.
Palatul Bragadiru se află în Bucureşti, pe Calea Rahovei, la numerele 147-159. A fost construit în perioada 1894-1895 de către omul de afaceri Dumitru Marinescu Bragadiru, cunoscut la începutul secolului XX ca fiind cel mai mare producător de bere din România. Construcţia a fost realizată după planurile arhitectului austriac Anton Shuckerl şi a fost concepută ca loc de recreere pentru muncitori, respectând astfel tradiţia fabricilor de bere din acea vreme de a avea şi un astfel de local în vecinătatea lor. Construită în stil eclectic, clădirea îmbină arhitectura mai multor construcţii renumite ale timpului: Poşta Română, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, clădirea Curţii Supreme de Justiţie, Camera de Comerţ. În interior, cuprindea o spectaculoasă sală de bal, care putea funcţiona şi ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere, birouri sau magazine. Clădirea este emblematică pentru arhitectura armonică a anilor 1900 reflectată în compoziţia faţadei şi bogăţia decoraţiunilor interioare.
Palatul Elisabeta este locuinţa din Bucureşti a Regelui Mihai. A fost proiectat în 1930 de acelaşi arhitect care s-a ocupat şi de realizarea Palatului Victoria, Duiliu Marcu. A fost construit în 1936 pentru Regina Elisabeta a Greciei, născută Principesă a României, prima fiică a Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria, soră a Regelui Carol al II-lea al României. Însă fosta regină a Greciei nu a stat prea mult aici.
Castelul Vlad Țepeș se află pe strada General Candiano Popescu, la numărul 6, în imediata apropiere a Parcului Carol. Clădirea a fost construită în anul 1906, cu ocazia organizării Expoziţiei Generale Române, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Atunci, autorităţile de la Bucureşti au vrut să arate modul în care a progresat România în perioada 1866-1906. Destinaţia iniţială a construcţiei a fost crearea unui turn de apă care să alimenteze această expoziție. Totuşi, arhitectura iniţială a lucrării nu corespundea cerinţelor estetice ale Regelui Carol şi nici nu era la înălţimea evenimentului pentru care urma să fie ridicată. Drept urmare clădirea a reprodus, la scară mică, Cetatea Poenari, ridicată în secolul al XIV-lea de Vlad Ţepeş. De aici şi denumirea sub care este cunoscută clădirea în prezent. Turnul castelului, înalt de aproximativ 20 de metri şi cu un diametru de 9 metri, adăpostea un bazin cilindric de fontă, cu o capacitate de 200 de metri cubi. Acesta umplea aproape întreg interiorul turnului, nelăsând loc decât unei scări înguste, în spirală, care urcă până aproape de acoperiş.
Turist în propriul oraș
Cei care vor să descopere Capitala, cu toate comorile ei, pot participa la cursul Palatele Ştiute şi Neştiute ale Bucureştiului, susţinut de istoricul Anita Sterea. Este organizat de 3-4 ori pe an şi se adresează tuturor persoanelor care doresc să descopere clădirile emblematice ale Capitalei, chiar şi bucureştenilor, care vor să fie turişti în oraşul lor. Participanţii pot afla poveştile fascinante ale familiilor care au locuit în palatele şi casele boiereşti ale Capitalei. "Bucureştiul este un oraş dinamic şi iubit de turişti. Cei care vin aici pleacă cu o impresie foarte bună. Bucureştiul începe să fie o destinaţie de city-break. Iar noi ar trebui să îl iubim mai mult şi să ştim să promovăm tot ce avem nu doar ce credem noi că ar interesa turiştii! Ei nu vin să compare Bucureştiul cu Madridul, ei vin să descopere un oraş est-european! Un oraş cu o istorie zbuciumată şi cu influenţe culturale diverse", spune Liliana Preda, reprezentant al Fundaţiei Calea Victoriei.
