Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce Cuba? Pentru că voi trece la o distanță de numai 144 de kilometri de Havana, în peninsula Key West, cel mai de sud punct pe harta Statelor Unite.
Cuba. Am avut firma TracikaCoop 4 ani la Havana. Am făcut ceva negustorie acolo de la jumătatea anilor ’90 până prin 2000. Cubanezii sunt ceea ce știm cu toții. Mari iubitori de muzică, dans și… rom! Și totuși când spun Cuba mă cuprinde un soi de furie. Asta când mă gândesc la datoria pe care această țară o are față de România.
La cursul rublei convertibile din 1989, 1,5 miliarde de dolari. Până prin 2010 nimeni nu s-a străduit să facă ceva pentru a recupera, într-un fel, această datorie. Sigur că nu sunt eu în măsură să discut despre o astfel de afacere a statului român legată de Cuba. Și totuși, în anii în care am avut afaceri acolo, cubanezii erau dispuși să plătească mărfuri care le erau strict necesare într-un sistem uzitat în lumea de afaceri. Plata mărfii, pe loc, plus 10% din datoria veche. Și noi, și ambasadorul român de atunci la Havana am semnalat acest lucru. Cubanezii aveau mare nevoie de camioane. Plus voiau să revândă camioane în țări din Caraibe, America Centrală și de Sud în același sistem. Numai că, din nefericire, nimeni din țară nu a plecat urechea la așa ceva. Ce s-a întâmplat apoi ați citit în ziare. Povești de adormit copiii. Și uite așa, poporul român a făcut cadou guvernului comunist de la Havana 1,5 miliarde de dolari. Acum, orice încercare este sortită eșecului. Cuba se confruntă cu cea mai mare criză economică din istoria ei.
Se spune că poporul cubanez moare de foame. Și ne spun niște înalți funcționari internaționali că nu este moral să-ți ceri datoriile în atare situație. Dar știu acești înalți funcționari cum mureau de foame, înainte de ’89, românii care munceau ca să trimită atâta marfă în Cuba? Ne dau exemplu țările dezvoltate care au renunțat la datorii. Zău? Au murit oare de foame germanii în timp ce produceau marfă pentru Cuba? Nu. Categoric, nu. Poate că este mai bine, atunci, să ne alăturăm blocadei Statelor Unite și să nu mai vindem nimic Cubei. Sau în sistemul din 1997, îmi plătești marfa pe loc, plus 10% din datoria istorică. Însă cine să facă asta?
Dar să așteptăm ziarul viitor, să ne veselim cu poze și frumuseți de la Disney. Că de Sfântul Crăciun, tot omul e copil, fie el la orice vârstă!
Pe săptămâna viitoare, dragii mei!
Ba chiar pe 26 decembrie, cu un skype la Antena 3.
