Meşteşuguri tradiţionale, readuse la viaţă într-un sat unic din România

„Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. Aşa îşi încep povestea cei care au creat un sat unic în România. În Comana, judeţul Giurgiu, Satul meşteşugurilor îi aşteaptă pe turişti să descopere meserii vechi de când lumea. Povestea satului a pornit dintr-un vis îndrăzneţ, acela de a aduce meşteşugurile vechi în secolul XXI. Turiştii pot confecţiona cu mâna lor obiecte unice alături de meşteşugari şi pot cumpăra huse de telefon ţesute la război sau coşuri din papură pentru copii.

Arta de a făuri lucrurile necesare traiului

Nu departe de Capitală, în Comana, Satul meşteşugurilor este locul în care tradiţia se îmbină cu modernul. Are abia un an de existenţă, însă numărul turiştilor care ajung în acest sat unic creşte încet, dar sigur. Casele au fost construite în stil tradiţional, fiind folosite diverse tehnici printre care chirpici, pământ bătut sau paiantă. Acestea găzduiesc mici ateliere de meşteşuguri de la ţesut la război, la ateliere de lucru cu stuf şi papură, atelier de fierărie sau de prelucrare a ceramicii. Oamenii care ajung în Comana pot învăţa şapte îndeletniciri care odinioară erau sursa de trai a celor de la sate. În curând, în sat se va simţi şi mirosul pâinii proaspete scoase din cuptor. Pâine care va putea fi făcută chiar de turişti. Administratorii amenajează în această perioadă o moară pe piatră şi o brutărie, iar în bucătăria satului se vor face şi conserve tradiţionale de legume şi fructe. Toate obiectele inedite produse în Satul meşteşugurilor ies din mâinile unor oameni iscusiţi. „Meşteşugarii sunt persoane din localitate. Ideea proiectului tocmai ăsta a fost să luăm oameni din comunitate care nu aveau loc de muncă. Sunt oameni care n-au fost meşteşugari, dar care sunt interesaţi să-şi dezvolte o mică afacere sau să lucreze în domeniul meşteşugurilor. Cele şapte activităţi sunt gestionate de câte o persoană, un meşteşugar care şi-a asumat rolul de a conduce. În proiect am cooptat oameni care aveau aptitudini şi interes, i-am format cu ajutorul unor meşteşugari recunoscuţi din alte zone ale ţării. La ţesut, de exemplu, am lucrat cu o doamnă din zona Sibiului, la olărit am lucrat cu un meşter din zona Galaţi, la papură am lucrat cu un meşter din Tulcea. Practic ei au învăţat şi acum lucrează, dar se şi perfecţionează în continuare”, declară Ionuţ Georgescu, manager proiect, pentru Jurnalul Naţional.

Am pus un pariu. Noi ne-am propus un orizont de cinci ani de zile, din care a trecut unul, în care să dovedim că se poate trăi din meşteşuguri în România, în secolul XXI. Sperăm să reuşim să câştigăm acest pariu. Ionuţ Georgescu, manager proiect

De la munca în corporaţie, la munca în atelier

Satul din Comana poate fi vizitat în fiecare weekend între orele 12 şi 19. Pentru activităţile din timpul săptămânii este nevoie de programare dinainte. Copii, corporatişti, familii numeroase sau prieteni vin în Satul meşteşugurilor pentru a învăţa lucruri noi, dar şi pentru a afla o bucată de istorie poate uitată de mulţi. Orice vizitator poate lucra obiecte alături de meşterii din sat, iar la final le pot lua acasă. Turiştii care ajung aici pot opta pentru un tur ghidat de 15 lei sau pentru unul neghidat de 10 lei. Elevii, pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi au reduceri. Recent au fost lansate şi nişte carduri care permit celor care au fost în sat şi au participat la un tur ghidat să vină un an de zile gratuit, fără să mai plătească intrarea. „Ne interesează consolidarea şi obţinerea sustenabilităţii pentru că acum întreg sistemul funcţionează pe principiul non-profit. Încercăm să ajungem în punctul în care veniturile pe care le obţinem din vizitare, din mica producţie manufacturieră, din ateliere să fie suficiente încât să acopere cheltuielile. Din păcate nu suntem acolo. Avem nevoie în continuare de sprijin şi de donaţii, cu acestea am reuşit să supravieţuim. Scopul nostru este să dezvoltăm linia de produse, să avem desfacere mai largă, să avem clienţi fideli care să cumpere de la noi, să mărim numărul atelierelor pe care le organizăm la noi astfel încât să reuşim să câştigăm pariul.”, explică Ionuţ Georgescu.

TARIFE

Vizită cu tur ghidat: 15 lei;

Elevii, pensionarii, persoanele cu dizabilităţi: 10 lei;

Vizită neghidată: 10 lei;

Elevii, pensionarii, persoanele cu dizabilităţi: 7 lei;

Pentru familii există tarife preferenţiale;

Copiii sub 3 ani nu plătesc bilet;

Ce se produce aici

Din atelierele satului ies produse unice cum ar fi carnete de însemnări manufacturate care sunt făcute din hârtie reciclată industrial. Toate operaţiunile de realizare a lor sunt manuale. La final iese un produs relevant pentru secolul XXI, dar realizat cu tehnologia secolului XIX. Turiştii mai pot achiziţionat huse de telefon ţesute la război, genţi, semne de carte brodate, broşe, iar din toamnă va exista şi o linie de bluze şi fuste ţesute la război. Hainele vor fi inspirate din motive populare, însă vor fi croite modern. „Ultimul produs pe care l-am făcut la atelierul de papură este un coş pentru bebeluşi până la şase luni de zile. Este unul dintre produsele care nouă ne plac foarte mult pentru că se combină competenţe de la mai multe ateliere. Are un suport de leagăn făcut la atelierul de lemn, interiorul este făcut la atelierul de ţesut război, iar coşuleţul este la papură.”, mai spune Ionuţ Georgescu.

Pe urmele meşterilor populari

În inima Maramureşului meşterii populari continuă să realizeze obiecte tradiţionale, de la cele necesare pentru uz casnic la unelte sau podoabe. Căni şi blide lut, cergă de pat, linguri de lemn sau faimoasele porţi maramureşene, toate ies din mâinile dibace ale meşteşugarilor. Turiştii pot porni pe urmele meşterilor populari într-o vacanţă de câteva zile prin Maramureş. Traseul porneşte din Baia Mare şi vă poartă prin sate vechi de sute de ani unde veţi vizita biserici unice aflate în patrimoniul UNESCO, muzee săteşti şi atelierele meşterilor unde veţi afla tainele acestora.

Ziua 1

Traseu: Baia Mare - Sighetu Marmaţiei;

Distanţă: 133 km;

Sat Rogoz – atelierul unui sculptor în lemn;

Ziua 2

Traseu: Sighetu Maramaţiei - Sarasău - Câmpulung la Tisa - Săpânţa - Sighetu Marmaţiei;

Distanţă: 50 km;

Obiective: Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Casa Memoriala Elie Wiesel, Muzeul Etnografic, Cimitirul Vesel;

Ziua 3

Traseu: Sighetu Marmaţiei – Săcel;

Distanţă: 75 km;

Bârsana – atelierul renumitului meşteşugar al lemnului Toader Bârsan;

Poienile Izei – atelierul ţesătoarei Ioana Opriş;

Botiza – atelier de ţesut covoare;

Casele tradiţionale transilvănene

Din atelierele meşterilor din Transilvania nu lipsesc împletiturile, mărţişoarele, păpuşile sau obiectele de cult. Agenţiile din România nu prea oferă vacanţe în domeniul turismului rural. Cel mai indicat este să vă organizaţi singuri o astfel de escapadă. Cazările la pensiunile din ţară pornesc de la aproximativ 80 de lei pe noapte, iar în anumite sate puteţi înnopta la casele de oaspeţi amenajate în stil tradiţional. Turiștii care nu vor să renunțe la lux, dar vor să cunoască viața la sat pot opta pentru casele și cabanele care conțin confort și lux cu decoruri tradiționale. Astfel se case țărănești de lux se găsesc în special în satele săsești din Transilvania și o noapte de cazare pornește de la 150 de lei pe noapte și poate depăși 400-500 de lei.

Unic pe plaiuri mioritice

Fresca Răstignirii

Catedrala Evanghelică din Sibiu este singurul loc din România unde pot fi văzute șapte ipostaze ale Mântuitorului Iisus Hristos - Nașterea, Înălțarea, Botezul, Umilința, Gloria, Crucificarea și Iisus după gratii. Toate aceste ipostaze se află într-un singur tablou: Fresca Răstignirii. Pictura are o importanţă deosebită atât religioasă cât şi culturală. Realizarea tabloului a început în 1445 când pictorul Johannes von Rosenau a realizat primele două ipostaze ale lui Iisus. Pe vremea aceea biserica era catolică. Astfel, fresca este unică şi datorită faptului că este o pictură catolică într-o biserică evanghelic-luterană. Fresca din 1445 mai conţinea şi alte personaje printre care și Fecioara Maria. După Reformă, imaginea Fecioarei Maria a fost acoperită şi s-au pictat celelalte cinci ipostaze ale lui Iisus. Catolicii pun accent pe importanţa Fecioarei, pe când protestanţii îl au ca personaj central pe Iisus. După ce biserica a devenit evanghelic-luterană, fresca nu a fost distrusă, ci modificată. Catedrala Evanghelică din Sibiu este a doua cea mai vizitată biserică fortificată săsească din Transilvania.

Destinaţia săptămânii

Nantes, oraşul lui Jules Verne

Nantes este un oraş-port aflat pe râul Loire din Franţa. Are aproape 300.000 de locuitori şi poate fi uşor de străbătut pe jos sau cu tramvaiul. Fiind locul unde s-a născut Jules Verne, printre principalele obiective ale oraşului este muzeul dedicat scriitorului. Oraşul în sine este promovat în spiritul lui Jules Verne prin combinaţii ale fantasticului cu ştiinţa. O încântare pentru copii este parcul de distracţii Insula Maşinilor unde se află un elefant mecanizat uriaş, construit din lemn, care poate plimba mai multe persoane prin parcul artistic. Pe lista obiectivelor din Nantes mai treceţi Catedrala oraşului, Castelul Ducilor de Britania, Grădina Ile de Versailles, Grădina Botanică şi Muzeul de Arte Frumoase. Nantes mai este locul unde se poate vedea cât de mult iubesc francezii clătitele. Veţi găsi la fiecare pas câte o clătitărie. Restaurantele sofisticate, specifice francezilor, nu lipsesc din micul oraş, însă veţi da şi peste mici bistro-uri de familie care oferă mâncare delicioasă la preţuri decente.

Arii protejate ale României

Cheile Zărneştilor

Cheile Zărneştilor reprezită o arie protejată de interes natural aflată în judeţul Braşov, pe teritoriul comunei Moeciu. Zona se întinde pe o suprafaţă de peste 109 hectare şi a fost declarată pentru prima dată arie protejată în 1938 şi reconfirmată în anul 2000. Cel mai apropiat oraş de rezervaţia naturală este Zărneşti. Aria protejată mai este cunoscută şi sub denumirea de Prăpăstiile Zărneştilor şi reprezintă o zonă naturală de interes geologic, floristic şi faunistic. Este o formaţiune de tip chei, cu versanţi împăduriţi şi vegetaţie. Cheile sunt străbătute de valea râului Mare, care în unele locuri dispare în calcarele trecătorii, iar apoi apare din nou la ieșirea din chei. Rezervaţia naturală este inclusă în Parcul Național Piatra Craiului. Accesul în Cheile Zărneştilor se poate face pe drumul județean DJ112G care leagă orașul Zărnești de localitatea Peștera.