Despre designul de produs şi electrocasnicele de mâine

Într-un număr recent al Jurnalului casei, am dedicat un material întreg prezentării a două concepte româneşti de electrocasnice care s-au situat în Top 25 în cadrul competiţiei Electrolux Design Lab, competiţie la care au participat nu mai puţin de 900 de proiecte din peste 50 de ţări ale lumii.

Am stat de vorbă cu cei doi artizani ai conceptelor în ideea de a vă aduce în prim-plan oameni care merită lăudaţi pentru că, până la urmă, au contribuit la recunoaşterea internaţională a ţării noastre la nivel de design de produs.

Sebastian Popa, realizatorul conceptului Wirio, şi Vlad Icobet, realizator al conceptului Egg, sunt doi foarte, foarte tineri viitori absolvenţi de facultate. Au numai 21 şi respectiv 22 de ani.

Jurnalul Casei: Este prima competiţie la care participaţi?

Sebastian Popa: Prima competiţie pe plan internaţional la care particip.

Vlad Icobet: Prima competiţie în cadrul Electrolux Design Lab. Am mai participat la Signity Watch Design Contest 2008 şi Swarovski Jewelry Design 2008, şi la mai multe competiţii de automotive design Local Motors.

Care este urmarea acestui rezultat remarcabil, pe plan personal? Sunteţi mai motivaţi decât înainte, aţi primit vreo ofertă de undeva?

Sebastian Popa: Acestă performanţă a contribuit mult la căpătarea încrederii în forţele proprii şi a fost un semnal că drumul pe care mi l-am ales, în domeniul designului, este cel care mi se potriveşte cel mai bine, constituind totodată o motivaţie pentru a continua să muncesc la fel de mult şi în viitor.
Oferte încă nu am primit în urma acestui rezultat, însă deocamdată mă concentrez asupra studiilor, deoarece sunt în anul terminal.

Vlad Icobet: Am fost destul de entuziasmat după ce am aflat că am ajuns în Top 25. A însemnat mult că juriul a plăcut idea proiectului şi propunerile din cadrul acestuia. Am avut şi feedbackuri pozitive pe forumuri şi pe site-urile pe care a fost afişat ulterior acesta. Per total a fost o experienţă foarte bună în ceea ce mă priveşte. Oferte... deocamdată nu.

Oricine are un pic de interes pentru domeniul designului de produs poate să observe - "cu ochiul liber" - că în România preocuparea pentru aşa ceva este destul de scăzută. Aşa încât e posibil ca "minţile creative" de la noi să se simtă nebăgate în seamă, să simtă că nu sunt apreciate. Motiv pentru care aleg să plece din ţară, către acolo unde le este locul. Este şi cazul vreunuia dintre voi?

Sebastian Popa: Motivaţia trebuie să existe, chiar dacă în România domeniul designului nu este atât de dezvoltat sau atât de înţeles precum ar trebui. Sarcina noastră este să ne străduim să învăţăm cât mai mult şi să rezolvăm proiectele cât mai bine. Astfel putem fi din ce în ce mai buni şi ne putem compara cu designeri din întreaga lume. Cam asta s-a întâmplat şi în acest concurs, unde au participat studenţi la design din peste 50 de ţări.

Vlad Icobet: Mă pasionează foarte mult designul auto. Momentan, în România această industrie este foarte mică, dar, la fel ca şi designul industrial, are potenţial de dezvoltare pe viitor. În afară, cererea în aceste domenii este destul de mare şi poate asigura o carieră. Da, o să mă îndrept spre o şcoală străină undeva în Europa spre a acumula o gamă bună de cunoştinţe în ceea ce priveşte designul de transport, iar apoi unde mă va purta job-ul.

Propuneri personale "de energizare" a designului de produs la noi.

Sebastian Popa: Designul de produs din România se poate dezvolta prin educaţia primită de cei care doresc să studieze şi să participe activ în acest domeniu. Cu cât aceşti oameni sunt instruiţi mai bine, cu atât vor deveni mai buni profesionişti. Publicul de asemenea trebuie învăţat ce înseamnă un design de calitate, căci în final un design bun ne poate face viaţa mai uşoară şi plăcută tuturor.

Vlad Icobet: Mai multe expoziţii, workshop-uri cu specialişti în design şi studiouri de design de produs. Cu alte cuvinte, mai mult interes.

O definiţie personală a designului de produs.

Sebastian Popa: Designul de produs reprezintă modalitatea de analiză, proiectare şi satisfacere a diverselor nevoi, indiferent de natura acestora.

Vlad Icobet: Hmm... definiţie personală... Emoţie, Imaginaţie, Gândire, Idee, Redare, Material, Funcţie, Formă, Rezolvare.

Ce înseamnă un design de produs bun, pentru consumator. Până la urmă el este utilizatorul final şi toată atenţia trebuie îndreptată către satisfacerea nevoilor sale. Ce trebuie să urmărească el la produsele pe care le achiziţionează?

Sebastian Popa: Un design de produs bun trebuie să aibă întotdeauna în vedere nevoile utilizatorului şi să se străduiască să satisfacă aceste nevoi cât mai bine, oferind soluţia ideală. Atunci când consumatorul alege un produs, se gândeşte, bineînţeles, la nevoia care a generat alegera produsului. Dacă produsul satisface acea nevoie este alegerea corectă.

Vlad Icobet: Designul bun ar trebui să fie inovator, să facă un produs folositor, să fie estetic, să facă un produs să fie înţeles de fiecare utilizator în parte. Un design bun trebuie să fie extrem de intuitiv, utilizatorul final să-l înţeleagă în primele 5 secunde. Trebuie să fie eco-friendly. Lista poate continua. Cum nu se pot integra toate atributele, compromisuri trebuiesc făcute şi integrate în mod optim în raport cu target-ul fiecărui obiect în parte.

Privitor la electrocasnice, puteţi să enumeraţi câteva tendinţe? Care-s însuşirile pe care or să le aibă produsele viitoare. Să ştim şi noi la ce să ne aşteptăm.

Sebastian Popa: În primul rând reducerea consumului. Electrocasnice cât mai ecologice care protejează atât mediul, cât şi omul (de ex. reducerea undelor electromagnetice dăunătoare corpului), la care se adaugă designul cât mai atrăgător.

Vlad Icobet: Nimeni nu poate şti cum va evolua tehnologia, ce materiale noi vor apărea prin modificarea parametrilor acestora sau ce tendinţe în forme vor fi. Treaba asta ţine mai mult de concept design şi de previzionarea acestor lucruri şi depinde de fiecare individ/designer în parte. În mare parte, spre acest lucru au avut target-ul şi cei de la Electrolux Design Lab. Personal, cred că natura este punctul principal de inspiraţie/plecare pentru viitoarele tendinţe în orice zonă a design-ului.

Cum vedeţi voi că ar putea fi cultivată în România, cultura asta a designului? Este un domeniu care instigă la creativitate - un lucru nemaipomenit până la urmă.

Sebastian Popa: Cred că o modalitate foarte bună de cultivare o are presa, deoarece se află în posesia ultimelor informaţii din orice domeniu, inclusiv din domeniul designului. O altă modalitate ar fi crearea de expoziţii ce au în centru designul, pentru ca publicul larg să intre în contact direct cu ceea ce înseamnă cu adevărat designul.

Vlad Icobet: Nu cred că ceva precum design-ul poate fi cultivat într-o societate. Design-ul ţine de societatea în sine, de fiecare individ în parte, de emoţiile, trăirile, amintirile şi educaţia acestuia. Ar fi interesante mai multe concursuri cu teme specifice de design, promovate la nivel naţional şi sponsorizări cu burse la facultăţile locale de design, pentru a descoperi pontenţiali canditaţi cu înclinaţii spre această industrie.

Un designer de produs care este un model pentru voi? Calităţile pentru care-l apreciaţi.

Sebastian Popa: Marc Newson - este extrem de creativ şi îşi foloseşte creativitatea în folosul celorlalţi. Conceptele sale au la bază cele mai simple produse şi ajung la obiecte precum maşinile sau chiar navele spaţiale, concepute într-un mod nemaiîntâlnit.

Vlad Icobet: Aş avea mai mulţi: Ronan & Erwan Bouroulec, Karim Rashid, Marc Newson sunt doar câţiva. Apreciez curajul şi gândirea laterală de care dau dovadă.

Produs/produse al căror concept este unul care v-a impresionat. (de preferat din categoria celor dedicate casei).

Sebastian Popa: Storcătorul de fructe Juicy Salif creat de Philippe Stark. Este un concept care, pe lângă rezolvarea anumitor nevoi, ţinteşte să stârnească diverse senzaţii utilizatorului în plan mental, fiind considerat cel mai controversat storcător de fructe al secolului al XX-lea.

Vlad Icobet: Aspiratorul Dyson. Concept simplu şi inteligent care a îmbunătaţit atât procesul de aspirare (aerul este suflat sub forma unor cicloni turbionari cu o viteză de aproape 300km/h generând o forţă centrifugă prin care se separă aerul curat de praf şi impurităţi.), cât şi manevrabilitatea şi calitatea materialelor. Are un aspect industrial care urmează cu fidelitate fiecare funcţie a acestuia.