Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 45 km de Bucureşti intălnim un alt exemplu de arhitectură brăncovenească, Palatul de la Potlogi. Construit in 1698, este prima reşedinţă domnească ridicată in noul stil.
La 45 km de Bucureşti intălnim un alt exemplu de arhitectură brăncovenească, Palatul de la Potlogi. Construit in 1698, este prima reşedinţă domnească ridicată in noul stil. Conform pisaniei aflate in foişor, aceste case au fost "inălţate din temelie de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului său, Constantin Brăncoveanu, incepăndu-le şi sfărşindu-le la leat 7206 (1698) şi la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul". Constantin era fiul cel mare al domnitorului, născut in 1683, anul in care la Potlogi a fost construită biserica. Acest fiu s-a căsătorit in 1706 cu Ana, fiica stolnicului Balş din Moldova, doi ani mai tărziu născăndu-se fiul lor, Constantin III Brăncoveanu, unicul moştenitor pe linie masculină, datorită căruia familia boierilor Brăncoveni a avut descendenţi pe linie directă pănă in anul 1832, cănd Grigore Brăncoveanu a murit fără a avea copii.
La răscruce
La Potlogi se intălneau drumurile care duceau spre Tărgovişte-Cămpulung şi spre Craiova, domnitorul oprindu-se intotdeauna vara, cănd se ducea la Tărgovişte, şi toamna, cănd se intorcea in capitală. De altfel, Potlogii apar in fiecare an in cronicile curţii, ca popas preferat, opririle lui Brăncoveanu fiind scurte şi dese, cu predilecţie pentru odihnă sau petreceri. Intrarea se făcea printr-o poartă monumentală, incadrată de portal şi corpul de gardă. Probabil deasupra porţii era un foişor ca la Mogoşoaia sau Goleşti. Iniţial suprafaţa curţii domneşti era impărţită in trei incinte. In faţă, către şoseaua actuală, era curtea de primire. In stănga era curtea servitorilor cu intrare separată dinspre drum. Astăzi ne putem doar imagina vacarmul acestei curţi, in care se foiau feciori şi fete de casă, vizitii şi ţigani robi, intrucăt din această zonă cu anexe nu s-a păstrat nimic şi nici nu a fost reconstituită vreo clădire in urma diferitelor etape de restaurare. Spre nord era grădina, probabil riguros desenată in manieră italiană, care cobora către un heleşteu, astăzi aproape secat. La est de palat sunt ruinele fostului conac şi Biserica Sf. Dumitru, iar in colţul de sud-est era cuhnia, care mai exista in 1905, cănd a fost dărămată din ordinul arendaşului. Astfel, palatul pare acum complet izolat in urma dispariţiei zidurilor şi a tuturor clădirilor anexe care formau ansamblul curţii brăncoveneşti.
După 1714
Este foarte posibil să fi fost o perioadă han cum s-a intămplat cu palatul de la Mogoşoaia. Straturile groase de lemnărie arsă arată insă că această reşedinţă brăncovenească a avut totuşi o soartă tristă. La 80 de ani de la construcţie, in 1778, austriacul F.J. Sulzer scria "Potlogii care intrecuseră cu mult pe toate celelalte in mărime şi construcţie, mai inainte ca să fi decăzut şi să fi ajuns la ruină in aşa fel că fără o cheltuială princiară niciodată să nu mai poată ajunge la strălucirea sa de odinioară. (...) Stucaturile, sculpturile, galeriile, portretele, chiar planul grădinii şi curţii de intrare, totul, oricăt de sălbăticit zace acum, trădează totuşi gustul european şi incredinţează pe vizitator că a fost inălţat prin meşteri străini din avutul unui bogat prinţ".
Se ştie că in 1860 şi mai tărziu au fost aduse elemente decorative sculptate de la Potlogi, pentru a fi refolosite pentru renovarea palatelor din Bucureşti şi din Mogoşoaia, insă se pare că cele mai importante degradări, care de altfel l-au adus in starea de ruină, au avut loc la inceputul secolului al XX-lea, cănd o mare parte din elementele rafinat sculptate in piatră au fost extrase provocănd spargerea zidăriei. In 1905 a fost demolată cuhnia, iar palatul deja nu mai avea şarpanta acoperişului, grinzile masive ale planşeului şi tămplăria uşilor şi ferestrelor. La fel ar fi dispărut şi zidurile, dacă autorităţile nu ar fi intervenit in 1910, declarănd ruinele fostului palat monument istoric.
Lucrări de reconstituire
Arhitecţii Ştefan Balş şi Radu Udroiu s-au ocupat de restaurarea desfăşurată intre anii 1954-1956, care a cuprins părţi importante din clădire, despre care existau indicaţii, dar a căror formă originală nu era cunoscută, respectiv partea superioară a zidurilor, cornişa şi invelitoarea. Pentru celelalte elemente - pridvorul cu scară exterioară, loggia cu coloanele şi balustradele sculptate şi forma spaţiilor boltite - s-au folosit drept model elementele palatului de la Mogoşoaia.
Zidăriile noi şi bolţile reconstituite au fost executate din beton armat, folosind ca bază ruina palatului, pe care au integrat-o, ceea ce a dus, ca şi in alte cazuri, la o diminuare a valorii de autenticitate a monumentului. In urma reconstituirii Palatul de la Potlogi a căpătat o puritate a stilului brăncovenesc pe care cel de la Mogoşoaia nu il mai are. Puritate care insă nu mai reprezintă monumentul original, ci o formă ipotetică.
In 1971 a inceput restaurarea in vederea amenajării la Potlogi a unui muzeu de artă brăncovenească. Au fost restaurate decoraţiile interioare şi exterioare, a fost completată decoraţia originală a foişorului şi consolidate casele vechi. Se dorea o marcare a ruinelor anexelor, refacerea integrală a cuhniei, restaurarea bisericii şi a incintei sale şi o eventuală amenajare a lacului dinspre nord. (Va urma)
Echilibrul, armonia şi eleganţa formelor şi volumelor sunt principalele caracteristici ale ansamblurilor curţilor brăncoveneşti. Acestea reprezintă consacrarea unor valori legate de un mod de viaţă rafinat, ce respecta fastul şi eticheta strictă a ceremoniilor unei curţii domneşti. "Niciodată boierimea nu se intrecuse in facerea de locuinţe trainice şi frumoase, ca in acest moment şi aceasta va ţine pănă la sfărşitul domniei Brăncoveanului", scria Nicolae Iorga.In imaginile din anul 1910 se observă clar starea precară a ansamblului de la Potlogi. Cu excepţia bisericii, reşedinţa domnească cu scara sa impunătoare, foişor şi loggie, pivniţe inalte cu un stălp central, grădina cu heleşteu, anexe, depozite, grajduri, cuhnie, baie sunt toate in ruină
Decoraţia de la Potlogi
Decoraţia exterioară şi interioară a clădirii este una dintre părţile cele mai interesante ale palatului. Se observă influenţe orientale asemănătoare celor din reşedinţele cantacuzineşti de la Filipeşti şi Măgureni. Deşi coloanele simple sau torsate, capitelurile neocorintice, balustradele traforate, ancadramentele de uşi şi ferestre, consolele cu insemne heraldice originale dispăruseră, fastul decoraţiei exterioare căt şi interioare, era incă vizibil in 1910. Se mai puteau observa fragmente ale decoraţiei din stuc folosită din abundenţă, cu motive florale de o rară delicateţe.
