Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Balmoș, după rețeta lui Radu Anton Roman, este un preparat tradițional românesc, delicios, una din mâncărurile de bază ale ciobanilor din pitoreasca zonă a Bucovinei.
Sinteza a tot ce e mai bun la un moment dat intr-o stana, balmosul exprima ospitalitatea ciobaneasca si ideea de sarbatoare. Se face rar, numai la ocazii.
Se fierbe in multe si diferite laptarii, in functie de obiceiul locului, al stanii sau numai si numai al baciului (daca baciul nu stie gati, il lasa ciobanii si haladuiesc la alte stani).
Pe langa malai, smantana, lapte, brinza, un balmos poate cuprinde si ciuperci, si slanina si carnati afumati, si oua, daca se intampla sa se gaseasca stana mai jos, spre poala padurii, si au magarii cum ajunge si gainile unde dormi fara frica vulpii.
Iar daca mancati balmos inseamna ca ati pornit neinfricat la drum tare anevoios, unde e totusi bine si intelept sa nu pleci singur, ci inarmat cu o glaja de tuica vanoasa de prune bistrite, din Siriu. Sau, de ce nu, daca ajungem la o stana argeseana ori fagaraseana (ca si la stanile din Iezer ori Negoiu e balmosul balmos) cu o damigenuta de vin de mere de Salatruc, zis cidru la mama lui galica - proaspat si piscacios la limba, ce usureaza, racoreste si curata.
Balmos se mai poate chema si mamaliga - cate bordeie atatea vorbe ce zboara ca fluturii - care se fierbe in alte laptarii, mai usoare decat „gros- ciorul“, ca jintita si zerul. Nu-s de lepadat! Din contra, e o alta minunatie, numai si numai a stanei romanesti.
Italienii fac „polenta“ in orice, mai ales in supe, in creme de legume, in ciorbe. De ce nu? Ce poate fi rau intr-o mamaliga (nu prea intarita), fiarta in bulion de rosii sau impanata, ca un minestrone, cu bucatele de slanina afumata, branza, omleta, zarzavaturi?
Asa ca nu e cu suparare daca severinenii de Cerna si oltenii de Gorj fac mamaliga in jintita, cu cas si unt, si tot balmos ii spun.
Cum se prepară?
.............
