De toamna

Daca tot spunem ca poetii au slavit in versurile lor vinul, sa facem putina liniste in suflet si sa-i ascultam. E toamna, e vremea stransului, e pace, e timp pentru fiecare.

Dar cat de drag mi-e toamna cand via te imbie
Cu mari ciorchini de aur brumat din razachie,
Cand mii de sori minusculi s-aprind, adorm, sclipesc
In boabe mari de struguri cu gust busuiocesc.
(Ion Brad)

Via-i darnica in poama
Implinind de buna seama
- Pururea supusa sluga -
A stapanului ei ruga.
[…]
Podgorenele belsuguri
Asteptate de la struguri.
(Joachim Du Bellay)

Ce dulce mustul murmura pe vrana!
Lungi chiote rasuna prin podgorii,
Cu daniti pline, fetele, feciorii
Glumesc, s-alunga, canta, se harjoana.
Aduceti must, sa-nchin si eu o cana!
S-ascult o clipa cantecul viorii,
Ca-s mort de sete si strain ca norii …
Vreau sa petrec si eu cu voi o toamna!
(St. O. Iosif)

Pe dealuri dogorate de podgorii
Aprinse-n vant crunt de poama coarna,
Din sita unui soare ros cocorii,
Ca niste samburi negri, se rastoarna.
De undeva s-aprinde-un rug de struguri,
Pe care arde-o luna de lamaie;
Pe cer stau stele verzi ca niste muguri,
Si vantul vine-mprastiind tamaie.
(Al. Philippide)

Eu vin la tine-n vie: te rog sa ma primesti,
Iti voi culege via si-ti voi propti butucii,
Nu-ti cer nici pat, nici masa; ci sa ma gazduiesti,
Ma lasa-n miezul zilei sub umbra ce-astern nucii …
Vezi tu? Eu vin in vie ca-ntr-un refugiu bun
Si daca nu-ti cer masa, nici pat si nici simbrie,
Am fost la tine manat de un dor strabun
Ca-n fiecare toamna ma-ndeamna catre-o vie.
Afla-vor toate acestea si le vor presimti
Flacaii, podgorenii si oaspetii din vie
Cand canile cu zmaltul si flori le vor ciocni
Si vor ura: multi ani si multa bogatie!
(Tudor Vianu)

De sub frunzele ruginii
Tinere culegatoare
Rup ciorchinii aurii
Parc-ar fi stropiti cu soare.
Si cu fruntile senine
Printre clipele ce fug
Cara cosurile pline,
Chezasie de belsug.
(Mircea Pavelescu)