Popularitatea hibrizilor a ajuns la apogeu in perioada interbelica. Succesul cunoscut cu cateva decenii in urma in ampla actiune de refacere a viilor din Europa afectate de filoxera, plus productivitatea crescuta au primat pentru o perioada in defavoarea calitatii.
CATALIN PADURARU - Vinexpert
Astazi, hibrizii par o zestre "de cand lumea" si foarte multi romani se mira de ce vinul obtinut de pe urma hibrizilor nu este apreciat, ba, mai mult, se prefigureaza extinctia lor in viitorul apropiat. Argumentele de genul "strabunii nostri beau vin din acesta si traiau o suta de ani" nu stau in picioare. Memoria colectiva a adoptat hibrizii ca pe o mostenire, dar ei nu aveau de ce sa apara in Romania mai devreme de un deceniu inaintea lui 1900. O suta de ani de istorie pare o perioada lunga, intr-adevar. Sa nu uitam insa ca vitis vinifera e confirmata de cel putin 2.500 de ani pe aceste meleaguri. Problema majora a hibrizilor este vinul de calitate inferioara care se poate obtine din exploatarea lor. Cantitatile sunt mai mari in principiu si va exista intotdeauna tentatia amestecului cu soiuri nobile pentru un castig mai bun, o adaptare la povestea cu "garduâ si cu leoparduâ".
Iata de ce, mai devreme sau mai tarziu, hibrizii vor deveni prohibiti in ceea ce priveste prelucrarea industriala, precum si comercializarea vinului astfel obtinut, interzisa. Pentru uzul propriu al gospodarului se vor putea pastra suprafetele existente, dar nu vor mai fi posibile extinderi ale acestora. Ca o ironie a sortii, recent, in California, s-au inregistrat cateva forme de atac filoxeric la viile americane. Majoritatea plantatiilor de acolo sunt facute cu specii realizate in Europa, care s-au dovedit a fi mai valoroase.
In speranta ca filoxera va ramane totusi doar o amintire, va indemn sa va bucurati pe aceasta canicula de un vin alb sau ros... obtinute din soiuri nobile. Si inca ceva: sa fie foarte reci!