Cultivat in tara noastra din timpuri stravechi, soiul Gordin gurguiat a disparut azi aproape complet din podgoriile romanesti. Multa vreme s-a crezut ca Gordin gurguiat ar fi inrudit cu alt soi vechi romanesc, si anume Gordin. Totusi, studiile ampelografice efectuate in ultimele decenii au stabilit ca Gordin gurguiat nu face parte din acelasi sortogrup cu Gordinul, ci este un soi independent. Interesanta este etimologia cuvantului "gurguiat". Cuvantul vine de la "gurgui", denumire veche folosita in popor pentru a numi partea cea mai stramta, in forma de cioc, aflata la gura urciorului romanesc. O explicatie bahica a cuvantului - ca sa poata fi baut, vinul din urcior trebuie sa treaca prin gurgui.
Soiul Gordin gurguiat nu este cunoscut in afara teritoriilor romanesti - argument in plus ca acest soi este autohton. A fost cultivat in decursul timpului pe mari suprafete. Dupa aparitia filoxerei in Romania (1884), soiul a suferit o reducere drastica a suprafetelor plantate, in prezent gasindu-se in unele colectii ampelografice si cred, ca butuci batrani, in plantatiile viticultorilor romani. Fiind un soi autofertil, Gordin gurguiat poate fi cultivat in plantatii pure. Avand polenul fertil si abundent, acest soi poate fi folosit ca bun polenizator pentru soiurile deficitare, cum ar fi, de exemplu, soiul vechi romanesc Cioinic.