x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Locul în care apele mării înseamnă viaţă

Locul în care apele mării înseamnă viaţă

de Simona Chiriac    |    01 Oct 2008   •   00:00

Thailanda este raiul pe pământ pentru pescari. În apele golfului trăieşte o mare varietate de soiuri de peşti şi fructe de mare, din care se gătesc cele mai interesante preparate. Dacă vrei să afli mai mult, câteva ore petrecute într-o piaţă de peşte, cum ar fi cea de la Mahachai, pot fi incitante.



Thailanda este raiul pe pământ pentru pescari. În apele golfului trăieşte o mare varietate de soiuri de peşti şi fructe de mare, din care se gătesc cele mai interesante preparate. Dacă vrei să afli mai mult, câteva ore petrecute într-o piaţă de peşte, cum ar fi cea de la Mahachai, pot fi incitante.

La Mahachai trebuie să ajungi dimineaţa. O dată cu răsăritul soarelui încep să sosească pe chei bărci după bărci încărcate cu oameni, dar mai ales coşuri din lemn pline cu peşti. Cu cât se apropie de ţărm, cu atât agitaţia devine mai puternică. Se aud strigăte şi se simte forfota. Sunt cărate primele coşuri. Urmează apoi altele şi altele. Peştii se revarsă pe cimentul din hală. Mulţi dintre ei mai tresaltă încă, semn că au fost poate printre ultimii prinşi în năvoade.

După ce fiecare barcă şi-a golit pântecul, se întoarce în larg. Unii pescari sunt mulţumiţi, alţii stau pe gânduri. În hală însă începe freamătul. Aplecaţi de spate, câţiva muncitori sortează peştele în funcţie de specie şi mărime. Alte coşuri încep să se umple. În curând, la intrarea în hală sunt stivuite peste o sută de coşuri de plastic, de toate culorile. Când treaba e terminată, sosesc următoarele bărci. Iar se deşartă coşuri, pentru ca apoi să se umple din nou.

Bursa de peşte

În altă hală, nu la mare distanţă, este improvizată ceea ce am putea numi o "bursă a peştelui". De această dată, câteva femei notează pe bucăţele de hârtie "câştigătorii". Se licitează cu zgomot şi cu hotărâre pentru peştele proaspăt din această zi. Cel care oferă cel mai bun preţ va pleca acasă, la magazin sau la restaurant cu marfa pe care şi-a dorit-o. Cei mai zgârciţi trebuie să se mulţumească cu ceea ce le rămâne. Peştele se pune în cutii de plastic, la gheaţă. Fiecărui recipient i se lipeşte o etichetă cu numele posesorului, apoi este stivuit, alături de celelalte.

O dată cu trecerea orelor, hala se umple de cutii, de apă de mare şi de resturi. Apar şi turiştii, cercetând cu obiectivul camerelor fiecare colţişor. Mirosul de peşte e puternic, îţi intră năvalnic în nări, în haine şi în oase. Ai impresia că nu vei putea scăpa niciodată de el.

Cerere şi ofertă

Imediat când ieşi din hale intri pe tărâmul vânzătorilor de peşte. Un labirint de străduţe întortocheate, oameni care trec în grabă, coşuri pline săltate pe umeri, cărucioare ce-şi fac cu greu loc printre oameni. Din loc în loc, câte un tuk-tuk (un fel de scuter cu acoperiş, folosit ca mijloc de transport contra unei sume de bani modice – de altfel, cel mai ieftin şi mai pitoresc mijloc de transport din Thailanda) îşi aşteaptă clienţii. De o parte şi de alta a străduţelor se înşiră tarabe strâns lipite unele de altele. De multe ori eşti îmbiat să vezi cât de proaspăt este peştele sau cât de multe sortimente de creveţi se află într-un singur loc. Sortimentele de peşte sau de fructe de mare se vând la gheaţă, se curăţă sau se filetează.

Vânzătorii sosesc aici cu mult înainte de apariţia zorilor, pe la ora 3:00, şi pleacă de-abia după ce a fost vândută toată marfa. Preţurile nu sunt deloc mari, cam pentru toate buzunarele. Cel al creveţilor variază între 80 şi 140 de baht (6-10 lei) pe kilogram, cel al crabilor între 180-200 baht (12-14 lei), scoicile şi fileurile de peşte rulate şi aşezate pe băţ pentru a fi prăjite sunt cele mai ieftine – 25 baht (1,7 lei). Caracatiţele costă 100 baht (7 lei).

Există şi multe locuri unde îţi poţi cumpăra ceva de mâncare. Evident, toate felurile de peşte (este aproape imposibil să descrii atâtea forme, culori şi gusturi) – prăjit, fiert, înăbuşit, învelit în frunze de banan, uscat –, apoi creveţi, stridii, calamari, scoici, caracatiţe. Toate sunt însoţite de diverse sosuri şi legume.

Peşte cu sos de usturoi

Ingrediente: un peşte cam de un kilogram (de regulă se foloseşte cel numit "pomfret"), ulei; pentru sosul de usturoi şi limetă: doi ardei chili roşii şi doi verzi, 3 căţei de usturoi, 15 g ghimbir ras, 250 ml supă de peşte, 60 ml suc de limetă, 15 ml sos de peste.

Preparare: Se curăţă şi se spală peştele, apoi se crestează de 4-5 ori. Se încinge uleiul într-o tigaie şi se prăjeşte pe ambele părţi. Se scurge de ulei şi se aşază pe o farfurie. Pentru a prepara sosul se pun într-o tigaie ardeii chili, usturoiul, ghimbirul, supa, sucul de limetă şi sosul de peşte. Se lasă să fiarbă la foc mic timp de 4 minute. Peştele se serveşte cu sos. Ca o alternativă, peştele se poate tăia într-o parte şi se umple cu lemongras, ghimbir, ardei chili tăiaţi în jumătate, frunze de limetă şi fire de coriandru. Se poate coace pe un grătar deasupra aburilor sau se poate înveli în frunze de banan, apoi se aşază pe un grătar, deasupra focului. Pomfret este ideal pentru această reţetă, pentru că are carnea un pic mai grasă. De multe ori se serveşte cu sos de soia şi prune murate.

×
Subiecte în articol: peste peştele antropologie culinară