Poveștile Ancorei. Odă pentru hamsie

Românul, așa cum fu ani buni frate cu codrul, ei bine, tot așa, el a fost și cu hamsia. Și ar fi și-n ziua de astazi daca nu s-ar povesti. Pentru că nu se mai găsește. Și nu neapărat pentru că nu mai are balta pește.

Nu există o “cultura” a peștelui pe litoralul românesc. Pentru milioane de oameni care vin in vacanță aici, cea mai bună carne de pește e porcul. Deliciile românului, care se pierd prin codrii care fuseră frate cu el, țin de ceafa de porc și de sarmalele cu mămăliguță. Peștele e un moft, iar porcul o certitudine.

Corpul plin de șorici al acestuia poate fi pus liniștit pe tricolor, n-o să fie niciodată dat jos de acolo, șansa ca să avem iar o gaură pe steag nu există. La începutul anilor ’80, când hamsia făcea 10 lei kilogramul și era din belșug aveai impresia că era livrată pe piață ca un înlocuitor al cărnii de porc. Și poate că așa și era. Numai că “hamsia” care se găsea peste tot era orice alt pește congelat, mai puțin hamsie. Iată motivul pentru care în mintea românilor hamsia a fost asimilată multă vreme cu peștele sărăciei și al foametei noastre. Astăzi, hamsia este batjocorită de “negustori” nepricepuți, congelată și apoi prăjită în uleiuri râncede și dată prin făină, pentru ca-n cele din urmă să fie vândută ca “hamsie proaspătă”. În ciuda lor și a umilințelor trăite în anii dinainte, hamsia se răzbună astăzi, când nu mai vrea să intre în plasele pescarilor. După ani și ani de suferintă, după ce fratele întru sărăcie calcanul a devenit o raritate, hamsia redevine ceea ce a fost dintotdeauna, o delicatesă.

Nu cred că există pește mai bun pe lumea asta decât hamsia proaspătă, abia scoasă din mare și aruncată în uleiul încins. Începi s-o guști cu ochii încă de când sfârâie. Întinzi mâna să o iei, îți arde buricele degetelor și până să zici “ars” ți s-a topit în gură, o dată cu mămăliga care-i cuprinde zeama în cea mai frumoasă, eternă și gustoasă îmbrățișare. Vinul alb, aproape sec, desăvârsește această odă închinată hamsiei.

_____

Ehei, dar se întorc pescarii din larg cu pântecele bărcilor pline de pește. Peștii cei mici ai mării celei mari. La Cherhanaua Ancora este din nou prilej de încântări gurmande, este Sărbătoarea Hamsiei și a altor pești mici.

După ce-ați stat la masa regelui și a reginei apelor dulci, e vremea să-i cunoașteți pe... nuntași. Hamsia, barbunul, stavridul, guvidele, lufarul, sardina și șprotul. Chiar dacă unii dintre ei sunt subțiri cât degetul și nu mai lungi de-o palmă, sunt strașnic de gustoși și numai buni de-o „ronțăială”, în vreme ce mesenii deapănă povești și creionează călătoriile viitoare.

Hamsia, cea atât de populară în verile cu nisip fierbinte sub tălpi, are azi altă savoare: mai intensă, mai provocatoare. Ce-o să mâncați, la Sărbătoarea noastră de la Cherhana? Hamsii marinate în casă și hamsii picante (de asemenea marinate în cuhnia noastră, după rețeta secretă a meșterilor bucătari), Șprot marinat în vin, Hamsii crocante cu sos remoulade Barbuni de Marea Neagră prăjiți, Stavrid de Marea Neagră prăjiți sau la plită, Guvizi de Marea Neagră prăjiți, Lufar la plită, File de sardină la plită cu mix de salate.

Tovarăș bucatelor va fi și de data asta... vinul. Iar în fiecare sâmbătă și duminică, la orele amiezii, un sommelier va fi parte și el din spectacolul oeno-gastronomic... E timp de poveste și de încercat bucate și vinuri!