x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden Marcela Saftiuc: "Sunt un om cu trei vieti"

Marcela Saftiuc: "Sunt un om cu trei vieti"

de Dana Andronie    |    02 Dec 2005   •   00:00
Marcela Saftiuc: "Sunt un om cu trei vieti"

S-a nascut la 50 km de Cluj, unde a copilarit pana la 10 ani. Mama, clujeanca si invatatoare. Tatal, bucovinean si profesor de muzica. S-au mutat in Moldova, la Onesti. Acum, Marcela Saftiuc traieste la Paris, cu gandul mereu la Bistrita.

S-a nascut la 50 km de Cluj, unde a copilarit pana la 10 ani. Mama, clujeanca si invatatoare. Tatal, bucovinean si profesor de muzica. S-au mutat in Moldova, la Onesti. Dupa alti cativa ani au lasat Moldova pentru Ardeal, revenind de unde au plecat, la Cluj. Acum, Marcela Saftiuc traieste la Paris, cu gandul mereu la Bistrita.

Am mers pana la Bistrita ca s-o intalnesc pe "Joan Baez din Carpati". Cale lunga, dar nu atat de lunga. Totusi aveam sa stau de vorba cu Marcela Saftiuc. Pentru tinerii care sunt tineri as putea adauga ca ea este prima voce care s-a auzit in Cenaclul Flacara. Pentru cei care-s mereu tineri, Marcela nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Dupa mai bine de 20 de ani s-a intors la Bistrita (unde odinioara a fost profesoara stagiara de limba franceza) ca sa-si cante poezia.

Jurnalul National: Ai fost prima fata din Cenaclul Flacara!
Marcela Saftiuc: De altfel, si singura fata care a cantat in costum de baie. Prin ’75-’80, cenaclurile aveau loc si pe plaja. Cum toata lumea era mai dezbracata, eu nu puteam sa fiu prea imbracata...

Cand ti-ai dat seama ca in suflet ai o poezie care trebuie cantata lumii?
Nu stiu daca eram constienta atunci. Eram tanara si voiam sa schimb lumea. Prin clasa a XI-a am intrat intr-o orchestra. Prietenii mei aveau nevoie de o voce. Eu cantam de mica, tatal meu ma invatase vioara... Atunci m-am intrebat de ce doar barbatii canta la chitara? Ce, eu nu pot? Si am invatat singura...

Star peste noapte


Cum era viata de student?
Cam monotona si banala. Dadusem la Facultatea de limbi straine din Cluj (la sectia Franceza), dar nu se intampla nimic. M-am dus la Casa de Cultura, la o auditie. M-a auzit Bitu Margarint, care l-a chemat imediat pe Teo Peter, chitaristul de marca de la Compact. Nu intelegeam de ce se mira. Pentru mine era ceva normal sa cant asa cum o faceam... Imediat am fost inclusa intr-un program artistic al judetului, care se numea "Dialog la distanta" si care avea loc pe scena Teatrului din Cluj. Incepuse sa se poarte fustele lungi, iar eu mi-am facut o fusta lunga, lunga, lunga. Cand sa apar pe scena, mi s-a spus ca trebuie sa am o fustita. Dar am intrat si mi-am cantat piesele. A fost o revelatie pentru ceilalti. Dupa ce am citit ziarele, a doua zi, am realizat ca, peste noapte, devenisem un star.

Erai o alta Joan Baez!
Poate, dar eu "jamais" (n.r. - "niciodata", in limba franceza) nu m-am gandit sa o imit. Dupa aceasta lansare foarte brusca, la 19 ani, participam la concursul Club A, la Bucuresti. Atunci l-am auzit prima data pe Mircea Florian, care avea deja "Veverita subacvatica" si "Podul de piatra". Eram o fata dintr-o regiune complet izolata de aceasta miscare a folkului. Am luat marele premiu, spre surprinderea mea si a marilor consacrati, printre care se numara si Mircea Florian.

Ai castigat doar pentru ca erai prima voce feminina din folkul romanesc?
Da. Desi faptul ca esti femeie e de cele mai multe ori un dezavantaj.

A fost un handicap pentru tine?
Am fost desteapta si nu l-am facut sa fie.

Cand ai intrat in Cenaclu?
Prin ’75. Eram deja lansata cand am fost invitata in Cenaclu. Aveam un disc, la Electrecord. Adrian Paunescu era tare revoltat ca indraznisem sa-l scot si pe al doilea, fara sa-i cer permisiunea. Aceasta reactie mi s-a parut anormala. E adevarat ca Cenaclul a lansat o serie de cantareti folk talentati, dar eu eram deja cineva cand m-a descoperit Paunescu. Motiv pentru care am refuzat sa mai cant in Flacara.

Pe scena cu Donovan


N-ai fost convocata la Comitetul Central UTC sa dai raportul?
Ba da. Dupa vreo doi ani. Mi s-a dat sarcina sa ma intorc in Cenaclu. Am acceptat cu o singura conditie: sa nu mi se impuna un text pe care sa-l cant. Am avut libertate!

De ce ai plecat din tara, in ’81?
Niciodata n-am fost intrebata de ce am plecat. Inainte de a parasi tara, cred ca am fost singura cantareata de folk care a fost contactata de un impresar strain. Am avut doua turnee in Belgia si in Franta, in 1978 si in 1979.

Cu cine ai cantat?
Am fost pe aceeasi scena cu Jason Donovan. Eram o prezenta destul de exotica. Veneam din Romania comunista si cantam folk. Am ajuns si la "Milenariul orasului Bruxelles", am participat la mai multe emisiuni radio din Belgia. Si astea toate inainte de a parasi Romania. Nimeni nu stie ca eu incepusem sa am o cariera internationala.

Acum se stie...
Da, si iti multumesc. Poate ca a fost vina mea ca nu s-a stiut pana acum.

Ea, suplinitoare, el, asistent


Cum ai plecat?
Mi s-a propus sa predau limba romana la Universitatea din Lyon. Nu m-am dus deloc cu gandul sa raman. Daca as fi vrut sa raman in Vest, as fi facut-o in ’78 si in ’79. Sotul meu lucra cu studentii straini de la Universitatea din Cluj. A facut dosarul pentru un lectorat de limba romana. Desi eram tineri amandoi, dosarul i-a fost aprobat. Eu eram suplinitoare si mi-a fost usor sa renunt la post. Sotul meu era asistent, asa ca nici el n-avea ce sa piarda. Plecarea era pentru patru ani.

Ce-ati facut dupa ce s-a incheiat contractul?
Ne-am intors in Romania. Aveam deja o fetita de trei ani si mi-am pus problema daca e bine sa raman... A trebuit sa ne intoarcem in Franta si sa o luam de la capat. Am facut niste cursuri de Comert exterior, dar in toata aceasta perioada n-am renuntat la cantat.

Cum ai dat de "Fiii lacrimilor tale"?
Cum a dat textul de mine! Era un cantec pe care bunica mea, o taranca simpla, dar foarte credincioasa, il canta. Aveam sentimente cu totul deosebite fata de bunica mea, care crescuse sapte fete. Iar eu am crescut cu "Fiii lacrimilor tale"...

Era ca o ruga?
Da. Este un cantec bisericesc. Refrenul a avut un impact deosebit pentru mine si am scris versurile. Am deviat putin si linia melodica, atat cat am crezut ca poate sa-i faca un serviciu cantecului.

Deci textul iti apartine?
Da, insa tarziu am aflat ca acest cantec este compozitia unui preot din Bixad. Ca urmare, acest preot, fara sa asculte cu atentie piesa, a scris la Flacara un articol in care ma acuza ca am furat cantecul... A fost o piesa foarte importanta pentru perioada respectiva, fiindca a fost singurul cantec religios care s-a difuzat la radio.

Te vei intoarce definitiv in tara ta?
Mi-am facut o viata in Franta, dar niciodata nu stii ce-ti rezerva viitorul. E un mare privilegiu ca ma intorc cu bucurie in tara. Sau in Franta. E ca si cum as trai doua vieti.

Sau trei. Mai ai o viata: scena!
Da, sunt un om cu trei vieti.

S-AU UNIT PRIN CANTEC
La intrebarea "Cand te-ai casatorit?", Marcela Saftiuc (foto) a raspuns razand: "De asta trebuie sa-mi aduc aminte, totusi... In 1976. Noi n-am vrut sa facem nunta, desi parintii voiau. Am plecat cu sotul meu sa ne plimbam prin munti, in Beli, dupa care ne-am intors la nunta... Sotul meu este jurnalist la Radio France International..." S-au intalnit datorita cantecului? "Da. Am fost invitata de un prieten la Cluj, la o petrecere. I-am zis ca-mi aduc si chitara, daca-mi plateste taxiul. La cheful acela l-am cunoscut pe Vicentiu Ilutiu, sotul meu". Marcela Saftiuc s-a lasat condusa de destin: "M-am angajat, in Franta, la o societate de traduceri, unde am stat trei ani. Apoi am ajuns la o alta societate, ca administrator. Si, in urma cu 11 ani, mi-am facut propria mea societate de traduceri".
×
Subiecte în articol: antimonden marcela saftiuc marcela saftiuc