Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiu de farmacist devenit pantofarul starurilor, Robert Clergrie ramane, la cei 83 de ani ai sai, un nume emblematic in aceasta industrie. La 70 de ani, el a revenit in afaceri pentru a-si salva de la faliment intreprinderea. De la Lauren Becall, BIanca Jagger si Maddona, cele mai mari vedete au purtat incaltari Clergerie, cand marca era pe val.
"Am intrat tarziu in aceasta industrie, la 37 de ani. De la tatal meu am primit o educatie severa si de la 14 ani am muncit in farmacia lui, pana la 24 de ani, inainte de a porni spre Statele Unite. Am muncit in tot felul de locuri, care m-au facut fericit", a povestit Robert Clergerie.
Cum a inceput povestea lui de dragoste pentru pantofi? De la un mic anunt: "Cautam cadre determinate pentru a prelua conducerea uzinei de la Valle du Rhone, aproape de mare si de munti". Charles Jourdan l-a angajat pe Clergerie. "Acel anunt a fost revelatia vietii mele. Brusc, nu imi mai rodeam unghile, am simtit cum in minea si sufletul meu totul prinde sens", a continuat intreprinzatorul.
A demisionat in 1978 pentru a prelua conducerea uzinei Unic Fenestrier, o marca a grupului Andre, situata la Romans-sur-Isere, leaganul incaltamintei franceze. Acolo a fost lansata, in iarna anului 1981, prima colectie Clergerie: botezate Paris, Paco si Palma, cele trei modele de pantof plat dedicat barbatilor s-a bucurat de un succes imediat. "A fost ca un declic", isi aminteste Robert.
"Anii 1980 au reprezentat varsta de aur, disco, sarbatoare, o adevarata efervescenta", a rezumat cel care se defineste drept "artistul care a simtit cum evolueaza maniera in care femeile de imbraca". Tot atunci, marca a ajuns la Hollywood, iar buticul din centrul istoric al Parisului, de pe strada Cherche-Midi, vindea cam 11.000 de perechi pe an.
La un moment insa, ceva s-a intamplat. O achizitie hazardata, personal care nu mai reusea sa tina pasul cu realitatea si care ascundeau adevarul in privinta adevaratei situatii financiare a afacerii: brusc, bancile nu mai sunt prietene, iar bani trebuie gasiti undeva. In 1992, Robert Clergerie decide, la varsta de 62 de ani, sa vanza uzina unui consortiu de investitii pentru suma de 59 milioane de franci francezi.
"Dupa semnarea contractului, m-am dus acasa si am plans. Era noapte deja. Ceva nu era in regula, aveam sentimentul ca totul a fost un truc", a continuat el. Ramane actionar, cu 10%, si director artistic al propriei marci, care este pastrata, dar sub alta comanda.
In 2001, Robert Clergerie se pensioneaza si asista la declinul industriei de incaltaminte. Concurentii lui, Stephane Kelian si Charles Jourdan inchid portile intreprinderilor lor, iar Clergerie pare sa se indrepte in aceeasi directie. Dar cu trei zile inainte de declararea falimentului, in 2005, fondatorul uzinei pune pe masa doua milioane de euro si cumpara propria afacere. "Aveam 70 de ani si eram nervos. Munca imi lipsea. In plus, la fabrica ii stiam aproape pe toti".
"Cand m-am intors, era intr-o zi de luni, femeile plangeau", memoreaza Robert Clergerie. "Mi-am regasit a doua tinere, practic". Intreprinderea a renascut din cenusa, dar fara a regasi succesul de alta data.
