Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Caragiale ne-a fixat exemplar complexa personalitate de popor la confluența culturilor și ne-a așezat pe vecie în „insectarul” lui de „personagii”. De-acolo, din insectarul caragialesc, actori uriași și regizori ciclopici ne-au așezat pe scândura scenei sau pe rola de celuloid a filmului. Un astfel de om care a făcut lumea lui Caragiale să se miște pe ecranul alb al lumii este și regizorul Aurel Miheleș. Cu el vom vorbi despre cuplul de aur al cinematografiei anilor ’50 – Grigore Vasiliu-Birlic şi Alexandru Giugaru – şi despre cum s-a făcut film în România, sub comunism.
Fiul unui miner de la Roşia Montană, regizorul Aurel Miheleş (n. 1925) a intrat în istoria cinematografiei româneşti cu “trilogia Caragiale” - “Două lozuri” (1957), “D-ale Carnavalului” (1958) şi “Telegrame” (1959) -, realizată alături de prietenul său de o viaţă, Gheorghe Nagy. Colaborarea, pentru aceste filme, cu Grigore Vasiliu-Birlic şi Alexandru Giugaru avea să-i aducă, în 1960, o nominalizare la Marele Premiu Palme D'Or de la Cannes, în 1960. Povestea vieţii lui Aurel Miheleş este una captivantă, demnă de... o montare cinematografică. Astăzi, nonagenarul regizor român trăieşte “supendat” între Bucureşti şi Hollywood. În camera sa din Statele Unite – decorată cu afişele filmelor sale şi cu portretele actorilor care i-au fost alături în lunga lui “epopee” de artist – pritoceşte scenarii de film. Filme pe care, ştie, nu le va mai face niciodată, dar care există, in nuce, în sufletul şi în mintea sa... Într-un cartier din Bucureşti presărat cu amintiri (dulci-amare), am avut privilegiul de a-l avea ca... distins şi destins interlocutor. Istorisirile și mărturisirile lui te poartă din Ardealul natal al liniștilor și neliniștilor, în Bucureștiul agresat de război și-apoi într-o Moscovă care-i deschide poarta spre lumea de celuloid. Reîntoarcerea în țară, imediat după jumătatea anilor 50 avea să-i aducă provocări nebănuite. Competiția deschisă tânărul la început de carieră și marele Jean Georgescu, regizorul încercat și încărcat de glorie, câștigată, surprinzător, de tânărul căruia i se dau pe mână textele lui Caragiale și o distribuție de monștri sacri. Succesele și cenzura, insuccesele și micile bucurii ale vieții, drumul de la Sahia la Hollywood, toată capătă contur într-un intervu surprinzător. Urmărește-l aici.
