x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Copilul patriot

Copilul patriot

13 Feb 2005   •   00:00

POTPURIU
In urma Decretului 770, urma sa se nasca o generatie noua. Generatie care trebuia sa gandeasca asa cum i-o dictau cantecele si poeziile patriotice ale vremii.
IRINA MUNTEANU

Lui Ceausescu ii placea sa-i auda pe pionieri recitandu-i ode si sa primeasca flori de la ei
Elevul de clasa I, care inca se mai chinuia cu invatarea literelor, recita cu drag: "Tata canta pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Iar noi invatam cu spor/ Cand e pace".

In clasa a II-a, elevii buni la invatatura erau facuti pionieri. Aceasta ocazie deosebita din viata fiecarui pusti trebuia marcata printr-un cantec de neuitat. Cantec ce era interpretat si la toate serbarile si sedintele pionieresti: "Am cravata mea, sunt pionier,/ Si ma mandresc cu ea, sunt pionier!". Pionierul de azi, muncitorul de maine. Crescut cu lozinci, copilul va deveni un om de nadejde in socialism: "Am cravata mea, sunt pionier,/ Si ma mandresc cu ea, sunt pionier!/ Maine - brigadier si sef de santier,/ Chiar daca azi sunt numai pionier...". Cravatei rosii si drapelului tricolor le era dedicat si un imn: "Tot inainte, mandri pionieri/ Fii de bravi eroi/ Pe plaiul romanesc/ La scoala muncii/ Dobandind puteri/ Comunisti ai patriei cresc./ Sus, mai sus, cutezatori/ Sub viteazul tricolor/ Romania inaltati/ Pionieri neinfricati". Daca te tragi din "bravi eroi" si te calesti la "scoala muncii", adica mergi la practica agricola in loc sa stai in banca si sa inveti, nu ai cum sa gresesti drumul, sa-l dezamagesti pe conducator. Vei ajunge un "comunist al patriei", un om nou, asa cum visa "tovarasul Nicolae Ceausescu".

Tema "viitorului luminos" al copiilor anilor ’80 a fost abordata de Horia Moculescu si de Puiu Maximilian in celebrul cantec "Noi in anul 2000". Compozitorul si textierul au dat glas gadurilor si nazuintelor celor mai intime ale pustilor acelei vremi. Nu, copiii aceia nu se gandeau la biciclete si role, la masini si papusi, erau responsabili ca niste maturi. Nu se gandeau la zanele din povesti, ci isi vedeau cu ochii imaginatiei propriul viitor infloritor. Erau plini de recunostinta la adresa parintilor, cu totii eroi ai prezentului. "Suntem copii/ Dar cum vom fi/ Plini de uimire/ Plini de iubire/ Cu ochii vom urmari/ Stim de pe-acum/ Ce ne-asterneti la drum./ Nenumarate/ Flori si palate/ S-avem noi maine/ Aur si paine/ Voi sunteti niste eroi/ Dar intr-o zi/ Vom deveni si noi." Anul 2000 este momentul in care pionierii urmau sa devina adulti, adica forta de munca exploatabila. Iar socialismul urma sa-si atinga, tot atunci, plenitudinea. Copiii deveniti oameni mari ar fi realizat tot ce-au facut parintii lor, eroii. Si chiar mai mult decat atat. "Noi in anul 2000/ Cand nu vom mai fi copii/ Vom face/ Ce-am vazut candva/ Toate visele-ndraznete/ In fapte le vom preschimba/ Vom fi mesteri iscusiti/ Va vom facem fericiti/ Pe voi parintii ce veti fi/ La a doua tinerete/ In 2000." Pentru aceasta generatie, nu vor exista limite. Tara va fi ca "primavara", iar viata va fi "indelungata si minunata": "Suntem copii/ Insa vom sti/ Sa facem tara/ Ca primavara/ Vom reusi/ Urmand povata/ Vom face viata/ Indelungata/ Si minunata/ Si-atuncea/ Niste eroi/ Vom deveni si noi".

PATRIOTISM PENTRU TOTI

Pentru bunul mers al societatii socialiste, oamenii noi trebuiau sa fie animati de aceleasi visuri si idealuri socialiste. Ceausescu dorea o generatie fara dileme, devotata trup si suflet "conducatorului iubit". Cel mai simplu mod de educare era cel prin cantece si poezii patriotice. Compuse specializat pe ocazii si varste. Soimi ai patriei, pionieri, utecisti, trepte pe care fiecare copil trebuia sa le parcurga. Si nu altfel decat insotit de cantecul aferent respectivei etape. Prin folosirea excesiva in aceste productii "literare", cuvinte ca: "pacea", "eroii", "patria", "zborul", "viitorul" s-au demonetizat, au devenit vorbe goale.

"CA SOIMII VREM SA FIM"

Indoctrinarea incepea de la gradinita. Abia obisnuit sa faca la olita, copilul trebuia sa-si exprime patriotismul. Nu mai spunea poezia avand ca tema pe "catelusul cu parul cret", ci vorbea plin de mandrie despre bucuria de a fi soim al patriei. "Mladite-nmugurite/ Din timpul stramosesc/ Suntem copiii tarii/ Pe plaiul romanesc/ Noi suntem viitorul/ Si tara ce-o iubim/ Din zborul catre maine/ Ca soimii vrem sa fim". Copii de 4-5 ani erau deja inrolati in lupta pentru viitorul tarii: "Soimii patriei, soimii patriei/ Spre lumina vom zbura/ Soimii patriei, soimii patriei/ Pentru tine, tara mea".

"REFEGISTII DE MAINE"

Obligati sa cante la serbari aceste cantece ani de-a randul, "decreteii" au avut prilejul sa-si exprime gandurile sincere abia dupa decembrie ’89. Asa a aparut catrenul: "Eu m-am nascut sub Ceausescu/ Si-i multumesc, desi e mort/ De ma nasteam sub Iliescu/ Mamica mea facea avort". Si versurile inchinate termoficarii: "In casa-i frig, afara-i frig/ Deschid fereastra larg si strig/ Iti multumim, Partid iubit/ C-asa de tare ne-ai calit!" Inainte de Revolutie, se mai putea totusi auzi pe ici, pe colo, pe la colturi, cate o strofa subversiva de genul: "Pionierii de azi/ Refegistii de maine", ca varianta la "Comunistii de maine".
×
Subiecte în articol: maine patriei editie de colectie