x close

Liberi, dar… vegheati

0
Autor: Paula Mihailov Chiciuc 21 Aug 2006 - 00:00
Liberi, dar…  vegheati


AMNISTIA GENERALA
Din 1962 pana in 1964 au fost gratiati treptat peste 12.700 de detinuti politici.

Odiseea detinutilor politici in inchisorile comuniste din intervalul 1948-1964 a fost unica si a purtat pecetea practicilor sovietice. In afara calvarului din penitenciare, lagare de munca si colonii, Romania incerca sa-si revina din lovitura razboiului. Din 1961 insa, cu Maurer prim-ministru, eliberat de apasarea cizmei sovietice inca din 1958, Gheorghiu-Dej incepea o noua era: cursul politicii interne si externe "a virat" catre desprinderea de sovietici.

De partea cealalta a "cortinei de fier", oficialii occidentali au apreciat miscarile strategice, din ce in ce mai vizibile, facute de PMR pentru cucerirea unui spatiu liber de sovietici. Dar pentru ca Dej sa "aiba" Vestul de partea sa, el a trebuit sa ii accepte conditiile. Din documentele de arhiva nu apare explicit faptul ca printre acestea s-au numarat incetarea terorii in tara si gratierea detinutilor.

DECRETUL 411/1964. Desi decretul de amnistiere cu numarul 411 a fost emis in iulie 1964, detinutii au inceput a parasi puscariile comuniste inca din 1962. Insa doar peste doi ani, in preajma "Declaratiei de independenta" (aprilie 1964), locurile de detentie au inceput a fi definitiv eliberate de puscariasi, cei mai multi ajunsi acolo sub acuzatia de "uneltire contra ordinii sociale". In 1964, pe parcursul a patru luni, au fost gratiate trei loturi consecutive, insumand peste 9.600 de detinuti. In total, intre 1962 si 1964 fusesera eliberati peste 12.700 de detinuti.

DEJ FACE CONCESII VESTULUI. Fostul ministru de Externe, Corneliu Manescu, a povestit cum s-a derulat procesul eliberarii "politicilor": "Amnistierea detinutilor politici s-a facut din 1962 pana in 1964, in mai multe transe, si a intampinat opozitia mai multor membri din conducerea partidului. Era, de fapt, o masura politica in consens cu "reabilitarile" victimelor stalinismului din celelalte tari. Numai ca Dej i-a eliberat pe toti, nu doar pe cativa, cum s-a intamplat in Uniunea Sovietica, de exemplu. Ceea ce i-a atras un mare capital politic in Occident. As vrea sa spun - cu o anumita malitiozitate - ca Dej a acceptat sa dea curs acestor interventii, deoarece si-a dat seama ca va ramane de pe urma acestei masuri si cu un prestigiu crescut pe plan extern." Liderul taranist Corneliu Coposu, detinut politic timp de peste 17 ani, nu s-a declarat surprins de masura din 1964: "Occidentul incepuse sa actioneze de o maniera mai energica fata de abuzurile rusesti. Intrucat Romania tinea sa-si asigure colaborari economice cu Occidentul, sigur ca prima conditie care i s-a pus era aceasta amnistie politica".

Ion Gheorghe Maurer, martor si decizionar al regimului Dej, a declarat ca in 1964, "cand s-a ajuns la concluzia ca in toate tarile declarate socialiste puterea politica este deplin consolidata, am putut elibera detinutii politici". Prin "putere politica deplin consolidata", Dej a inteles cucerirea deplina a puterii in Romania si instaurarea legislatiei si randuielilor tipice unei oranduiri socialiste. In consecinta, Biroul Politic si apoi CC al PMR au adoptat in aprilie 1964 "Declaratia cu privire la pozitia PMR in problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale". In esenta, PMR declara ca fiecare stat comunist este suveran, actionand dupa principiul independentei, nerecunoscand nevoia existentei unui partid - "frate mai mare".

AVANTAJE POLITICE. Un alt motiv pentru care Dej a acceptat amnistia a fost, in opinia aceluiasi Corneliu Manescu, obtinerea "si a unor avantaje de la cei pe care-i eliberase. In urma puscariei, cei mai multi dintre supravietuitorii amnistiati au ramas intr-o legatura foarte stransa cu organele Securitatii. Dej a obtinut, prin urmare, mari avantaje politice". Asadar, formal, vechii "dusmani de clasa" erau liberi, dar ei s-au aflat intr-o continua supraveghere din partea politiei politice. La eliberare, toti au fost obligati sa semneze o declaratie prin care se puneau la dispozitia organelor de Securitate. Astfel ca aceia care au supravietuit perchezitiilor, hartuielilor, numeroaselor "vizite" la Securitate pentru infinite declaratii au ramas practic intr-un "tarc"… liber pana in 1989.

SCOALA AIUDULUI
Petre Pandrea a fost martorul unui gen de reeducare practicat in inchisoarea de la Aiud, unde si-a petrecut ultimii ani de detentie pana la amnistia din 1964. In cartile sale de memorii, Pandrea a descris noua modalitate adoptata de regimul comunist la Aiud pentru reeducarea detinutilor politici. Locul batelor si al batailor aplicate cu regularitate a fost luat de carti "educative" care faceau apologia comunismlui. Locul torturilor practicate sistematic l-au luat discutiile libere si vizionarea unor pelicule cinematografice din care reiesea "inflorirea" tarii sub comunism. Atmosfera din penitenciar, zice Pandrea, era una "universitara", scopul metodei fiind acela de a-i indemna pe detinuti sa-si "schimbe" "in mod rational convingerile pe care le avusesera inainte de razboi si sa recunoasca "avantajele" regimului socialist.

SCUZELE LUI DEJ
Dupa 17 ani de puscarie politica, Corneliu Coposu a fost gratiat in 1964. Imediat dupa eliberare, a avut surpriza sa fie invitat de Dej la o discutie. "Eu il cunosteam (pe Dej, - n.n.), marturiseste Coposu, de cand colaborasem cu el in calitate de secretar general al guvernului. (...) Ma tinuse minte. M-a intampinat coborandu-se de pe catedra (fiindca avea la birou un fel de catedra profesorala), mi-a iesit in fata exuberant, spunand ca-i face placere sa ma intalneasca si ma felicita pentru felul in care am suportat ororile prin care am trecut. La care mie mi-a sarit tafna: "Ca si cum n-ati fi stiut ce se intampla in puscarie!". "Ba am stiut, dar nu am putut face nimic, pentru ca rusii ne-au dirijat tot timpul." Trecand la miezul problemei, Dej i-a propus "fostului dusman de clasa" un post administrativ la Consiliul de Stat, pentru care Coposu trebuia sa dea "o simpla declaratie". "Domnule, a replicat Coposu, daca eu am facut 17 ani si jumatate de puscarie si am refuzat sa fac orice fel de compromis, cum va inchipuiti ca am sa vin sa dau declaratie? Nu ma intereseaza postul dumneavoastra!" Pentru curajul de a-l fi infruntat pe Dej, Coposu a primit domiciliu obligatoriu in Baragan.
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie

Pe 7 iunie, Jurnalul împlineşte 25 de ani. Spune-ţi povestea şi te premiem!
Serviciul de email marketing furnizat de