Vertijul te răsuceşte ca un titirez

Starea de ameţeală are deseori alături şi leşinul, iar ameţeala şi leşinul nu au legătură cu labirintul din urechea medie. Ameţeala şi leşinul vin în urma unei hipocalcemii, adică a unei concentraţii scăzute de calciu, în urma unei deshidratări din cauza unei cure stupide de slăbire etc. Şi vertijul, şi ameţeala se încadrează la capitolul tulburărilor de echilibru.

Tulburările de echilibru se însoţesc şi de spaimă. Tulburările de echilibru au la bază nereguli care apar în trei componente importante ale organismului. Când apar tulburările de echilibru, ceva s-a întâmplat în organul echilibrului perfect, care este labirintul şi limfa care îl scaldă. A doua componentă a păstrării echilibrului este o vedere foarte bună. Iar a treia componentă se referă la scheletul omului, la articulaţii, la muşchi, care primesc comenzi de la anumiţi senzori: cum că te-ai aplecat, de exemplu, într-o parte şi atunci vine o poruncă la muşchi să se încordeze pentru a restabili echilibrul. Explică acest important capitol profesorul doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedinte al Societăţii ORL din Ţările de Limbă Latină.

Cei care au fost bântuiţi de vertije acuză în cele mai multe cazuri aşa-numitul sindrom Menier. Este o eroare, pentru că doar aproximativ 15% dintre cazurile de vertij au drept cauză sindromul Menier, restul de 85% fiind un vertij banal şi nepericulos, numit vertijul parosistic benign.

Sindromul Menier
Dar să vedem ce este vertijul din sindromul Menier cel adesea acuzat în mod exagerat. Sindromul Menier este un vertij complet, însoţit de mişcarea globilor oculari, care se zbat rapid în lateral. Omul, în sindromul Menier, pentru a nu se prăbuşi, stă cu un picior mai depărtat tocmai pe partea unde este afectat labirintul. Când un om cu sindrom Menier ţine ochii închişi, el nu merge înainte sau înapoi, deci nu merge drept, ci se mişcă aiurea, amintind de forma de stea. Spre deosebire de celălalt vertij parosistic benign, în sindromul Menier apar şi tulburări neurovegetative. Suferindul are greaţă, varsă, este scăldat în transpiraţie, nu stă în picioare, se aşază în pat şi este profund deranjat de lumină. Sindromul Menier ţine câteva ore, între 6 şi 12 ore, apoi omul scapă, dar doarme mult. Fenomenele deranjante scad, inclusiv ţiuiturile din urechi şi înfundarea urechii. Sindromul Menier nu are un tratament specific. Se administrează injecţii sau perfuzii cu medicamente neuroleptice de calmare, pentru a-l decupla de la senzaţiile de greaţă şi transpiraţii. Celui aflat în vertij Menier i se administrează şi diuretice, pentru a elimina lichidul împuţinând şi lichidul din labirint. Se mai dau medicamente de micşorare a presiunii din labirintul urechii medii.

În urmă cu aproximativ 20 de ani, se aplica o medicaţie cu doctorii împotriva vărsăturilor şi împotriva vertijului. Cu aceste medicamente, bolnavii erau ameţiţi luni de zile. În concepţia medicinii de azi,  terapiile antivertij se dau maximum trei zile. Iar apoi suferindul de sindrom Menier este obligat să se mişte. Acestui bolnav i se recomandă să nu fumeze, să se abţină de la cafea şi de la alcool, să nu facă abuz de sare şi condimente şi să facă multă mişcare.

Reamintim că în sindromul Menier bolnavul are senzaţia că se învârte cu lucrurile din jurul lui sau se învârteşte numai el ca un titirez, ori are senzaţia că pică în abis.

Manevre
Cea mai des întâlnit este vertijul parosistic poziţional benign. Acest vertij durează 30-40 de secunde. Vertijele parosistice benigne trec spontan sau când omul se întoarce pe partea cealaltă. Explicaţia este următoarea: în lichidul endolimfatic din labirint plutesc nişte pietricele. Aceşti otoliţi cad pe crestele din labirint şi informaţia porneşte la creier care comandă recăpătarea echilibrului prin musculatură. Uneori, tulburările de metabolism date de obezitate, de sedentarism, de nutriţie rea, perturbă plutirea pietricelelor în lichidul din labirint. Otoliţii se fărâmiţează şi plutesc dezordonat în limfa din labirint, astfel că excită dezordonat crestele din urechea medie labirintică pe care cad. Uneori, se schimbă în rău şi compoziţia limfei din labirint. Astfel, apare vertijul poziţional parosistic benign. Dacă se repetă schimbarea poziţiei pacientului, vertijul acesta benign "oboseşte" şi dispare. Tocmai, de aceea, unii pacienţi sunt surprinşi, când tratamentul făcut de medicul ORL-ist constă în nişte manevre asupra capului şi corpului lui. Culcat pe o parte, pacientul este brusc întors pe partea cealaltă de orl-ist şi dispare vertijul în 30 de secunde. Această întoarcere bruscă, repoziţionează otoliţii din limfa urechii medii şi omul nu mai are vertije. După ce ORL-istul îi face pacientului vreo două şedinţe de repoziţionare a corpului şi a cristalelor din lichidul labirintului, pacientul îşi poate face singur acasă aceste manevre.

Medicamentele
Administrarea prelungită de medicamente de calmare făcea bleagă nu numai urechea afectată, ci şi urechea sănătoasă, iar omul era ameţit şi labirintul ambelor urechi devenea leneş. Tocmai, de aceea, s-a trecut la aceste manevre şi la medicaţia doar pe 2-3 zile. Acest vertij apare în general la tineri. Celor care lucrează mult la calculator li se recomandă să se ridice de pe scaun după circa o oră şi să facă mişcări de rotaţie şi de relaxare a capului.

ABIS. Aproape nu există om care să nu fi trecut printr-o stare de ameţeală, de vertij. Vertijul este senzaţia că te-ai transformat într-un titirez, că te învârţi în jurul axei sau că în jurul tău se învârteşte camera cu toate lucrurile, la asta adăugându-se şi acea stare de parcă ai cădea într-un abis. Acesta este vertijul, care de cele mai multe ori are legătură cu urechea. Senzaţia de ameţeală se întâlneşte şi când mergi cu trenul, şi când mergi cu avionul, şi apare în multe boli.