Erupţia dentară

Ne putem doar imagina suferinţele prin care trec bebeluşii în timpul erupţiei dentare. Ştim însă prea bine efectul acestora asupra părinţilor, îngrijorarea, nesomnul, panica... Erupţia dentară este un prag, o importantă etapă în dezvoltarea copilului, care va rămâne întotdeauna în memoria părinţilor şi familiei.

De fapt, dinţii încep să se formeze din primele luni de dezvoltare intrauterină şi la naştere copilul are ambele seturi dentare deja constituite. Primii dinţi încep să apară la 6 luni, dar sunt şi situaţii extreme în care aceştia ies la 3 luni sau la 12 luni. De obicei, întârzierile sunt puse pe seama rahitismului, unor afecţiuni endocrine (hipofizare, tiroidiene sau paratiroidiene) sau a unor boli genetice. În general, erupţia se face mai rapid şi mai uşor la fete decât la băieţi.

Pe rând...
De obicei, dinţii apar pe rând, dar există şi erupţii simultane. Molarii, din cauza dimensiunilor mari, sunt însoţiţi mai des de simptome neplăcute. Iniţial erup incisivii de jos, din centru, între 6 şi 10 luni, urmaţi de incisivii centrali de sus (între 8 şi12 luni) şi laterali (între 9 şi 13 luni), apoi incisivii laterali de jos (între 10  şi 16 luni).

După câtva timp, apar primii molari (sus între 13 şi 19 luni şi jos între 14 şi 18 luni), apoi caninii (cei de sus la 16 şi 22 luni şi cei de jos între 17 şi 23 luni) şi, în final, al doilea molar (sus între 25 şi 33 luni şi jos între 23 şi 31 luni). Astfel, la 2 ani şi jumătate-3 ani copilul va avea o dentiţie completă, cu 20 de dinţi, ce au caracter temporar, urmând a fi înlocuiţi cu dentiţia definitivă, ce va cuprinde 32 de dinţi. Aceştia apar între 6 şi 12 ani, începând tot cu incisivii centrali, apoi laterali, primii molari, caninii şi al doilea molar. Al treilea molar apare mult mai târziu, în jurul vârstei de 20 de ani. Erupţia dentară este însoţită de simptome care se manifestă cu câteva zile sau săptămâni înainte de apariţia dintelui.

Gingia este roşie, dureroasă, umflată, uneori cu o zonă ca un mic chist sângeriu în dreptul dintelui care urmează să apară, arie ce va dispărea în scurt timp.

Simptome
Copilul este nervos, iritabil, plânge, nu se odihneşte, refuză să mănânce, duce des mâna în gură, la obraz sau ureche, unde durerea poate iradia, mai ales la apariţia molarilor.

El salivează abundent, ceea ce poate produce o iritaţie în jurul gurii. Uneori pot exista mici ascensiuni febrile (dar nu mai mari de 38 grade Celsius), câteva scaune mai moi, dar niciodată erupţii cutanate, febră mare, nas înfundat, tuse, diaree persistentă. Aceste simptome sunt ale unei afecţiuni ce coincide, care se suprapune erupţiei şi pentru care e indicat să contactaţi medicul.

Consultarea medicului
Acesta trebuie consultat, de asemenea, dacă erupţia nu a început până la 8-12 luni, dacă se formează carii, dacă se observă anomalii ale smalţului (pete albicioase sau transparente, o coloraţie neagră sau brună de la un pigment hematinic), dacă există anomalii de formă (dinţi prea mari, prea mici în raport cu arcada, mai mulţi sau mai puţini decât normal, cu o poziţie anormală în afara arcadei, formă conică, ascuţită), tulburări de ocluzie a raportului dintre cele două arcade (de exemplu, când incisivii superiori sunt situaţi mult înaintea celor inferiori sau, din contră, cei inferiori în faţa celor superiori). Medicul de familie al copilului va aprecia situaţia şi va trimite copilul la un stomatolog specializat.

TETINĂ. CANĂ. În timpul erupţiei, unii copii preferă hrana moale, ce nu trebuie mult mestecată, dar alţii preferă hrana solidă. Dacă există dificultăţi, folosiţi o tetină mai mare sau hrăniţi-l dintr-o cănuţă sau cu linguriţa. Copiii simt nevoia să îşi frece gingiile dureroase, să mestece obiecte tari (de exemplu, o lingură), de aceea e bine să îi daţi în acest scop o bucată de material textil (care va fi spălată sau schimbată după utilizare) sau un inel din cauciuc. Acestea pot fi răcite un timp în frigider, dar fără exagerări. Nu îi lăsaţi la îndemână obiecte ce se pot rupe şi înghiţi, pentru a nu se îneca. Din timp în timp, puteţi freca cu degetul gingia inflamată. Există unele preparate aplicate local pentru combaterea durerii, dar eficienţa lor nu e recunoscută. Mai mult, ele vor fi repede eliminate prin salivaţia excesivă sau vor produce amorţeala faringelui, cu dificultăţi la înghiţire.

TRATAMENT. Dacă e necesar, daţi-i copilului un preparat cu paracetamol sau ibuprofen (doar la copii peste 6 luni) şi în nici un caz aspirină. Ştergeţi periodic gura şi faţa copilului, pentru a nu se produce iritaţie. Chiar înainte de apariţia dinţilor, gingia trebuie curăţată, ca şi obrajii sau mâinile, cu apă şi un tampon curat de bumbac. Apoi, dinţii vor fi periaţi cu o periuţă de dinţi moale şi apă, de două ori pe zi, obligatoriu seara la culcare. Folosirea pastei de dinţi este permisă doar mai târziu, după 3 ani, când copilul învaţă să scuipe.

PERIEREA. Deprindeţi copilul să bea cu o cănuţă laptele sau sucul. nu-l deprindeţi să bea cu sticluţa, deoarece provoacă un contact mai îndelungat al zaharurilor cu dinţii, ceea ce determină distrugerea lor. Nu obişnuiţi copilul cu dulciuri concentrate şi sucuri. Obiceiul de periere a dinţilor după fiecare masă, flossingul (curăţarea interdentară cu aţă specială), vizitele periodice la dentist sunt deprinderi care îi vor fi de folos tot restul vieţii.