Leziuni la muşchii coapsei

Medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare la Institutul Naţional de Recuperare Medicală Fizică şi Bal­neologie, vorbeşte cititorilor Jurnalului de Sănătate despre leziunile muşchilor ischiogambieri (din zona coapsei), avertizând că, adesea, devin probleme cronice.

„Aceste leziuni sunt foarte frecvente la atleţii, în special la alergători şi la cei care participă la probe de sărituri. Tipic, leziunea se produce în timpul sprintului sau exerciţiilor de mare viteză. Durerea apare brusc în partea posterioară a coapsei. Accidentările la nivelul ischiogambie­rilor sunt încadrate în trei grupe principale: întindere, ruptură parţială, ruptură totală. Medicul avertizează că „leziunile la acest nivel sunt predispuse la recidivă, adesea din cauza recuperării inadecvate şi a reîntoarcerii premature în competiţie înainte de recuperarea completă”.

Cauzele principale ale acestui tip de leziuni sunt dezechilibrul muscular, lipsa flexibilităţii, lipsa unei încălziri adecvate. Din acest motiv este foarte important să se efectueze un program de prevenţie.

Tratamentul şi recuperarea
Tratamentul este direcţionat către recâştigarea atât a forţei, cât şi a flexibilităţii acestei unităţi musculare.
„Chiar imediat după accidentare, atenţia este orientată către iniţierea unei activităţi musculare uşoare, în ideea prevenţiei atrofiei şi a promovării vindecării”, spune medicul consultat de Jurnalul de Sănătate.
Deoarece mişcarea este iniţial limitată şi dureroasă, se începe cu exerciţii izometrice: sistem de exerciţii bazat pe principiul contracţiei izometrice a muşchilor, care apare atunci când, în ciuda tensiunii în fibra musculară, nu se produce şi scurtarea ei. Ulterior, după îmbunătăţirea mişcării şi atenuarea durerii, exerciţiile izometrice sunt înlocuite cu cele izotonice (exerciţii în care muşchii se lungesc sau se scurtează) cu greutăţi uşoare.

„Mersul în piscină şi bicicleta staţionară fără rezistenţă sunt, de asemenea, folosite în stadiile iniţiale, deoarece astfel este permisă mişcarea nedureroasă cu rezistenţă controlată. Se poate progresa către alergatul pe loc în apă, purtând o vestă, sau către înot pe placă”.
Când pacientul are un mers normal cu minimă jenă şi cu forţa musculară optimă, se poate progresa către un program de mers rapid/joging. Pentru a evita pierderea flexibilităţii, stretchingul este o componentă importantă a tratamentului.

Împreună cu profesorul Eugen Caracaş (foto), kinetote­rapeut principal la Institutul Naţional de Recuperare
Medicală Fizică şi Balneologie, medicul Sebastian Diaconescu recomandă o serie de exerciţii de recuperare. Specialistul precizează că „exerciţiile cu membrul inferior valid şi cele pentru partea superioară a corpului sunt, de asemenea, recomandate”.