Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rănile profunde, dar şi cele mici, banale, pot produce o boală infecţioasă gravă, uneori cu un deznodământ fatal: tetanosul. Vara suntem mai expuşi la răniri, de aceea şi incidenţa tetanosului este mai mare.
Vara este anotimpul activităţilor petrecute în natură, al hainelor sumare şi încălţămintei uşoare, al lungilor plimbări desculţ prin iarbă sau pe plajă. Toate acestea pot duce însă la răni, care mai ales dacă sunt profunde şi murdărite cu praf sau pământ pot produce o boală infecţioasă gravă ce poate avea un deznodământ fatal: tetanosul.
Arsurile, muşcăturile de animale pot fi de asemenea potenţial tetanogene, dar şi leziunile cutanate cronice (de exemplu, un ulcer varicos) sau chiar rănile mici, banale, lăsate neacoperite să se vindece. Boala este produsă de bacteria Clostridium tetani, ai cărei spori se găsesc în sol, excremente animale, praf. Aceasta secretă o toxină extrem de periculoasă, ce blochează conexiunea musculo-nervoasă.
După o perioadă de incubaţie de o săptămână (dar care poate varia între trei zile şi trei săptămâni), se produc spasme şi contracturi ale musculaturii feţei, gâtului, trunchiului, membrelor, uneori atât de puternice, încât pot determina rupturi musculare sau fracturi osoase.
Apar dificultăţi de masticaţie şi înghiţire, tulburări respiratorii, retenţie urinară, constipaţie, însoţite de febră şi transpiraţii excesive. Chiar şi în cazul unui tratament corect instituit, mortalitatea poate ajunge la 10%, de aceea profilaxia antitetanică şi conduita în faţa unei plăgi cu risc sunt deosebit de importante.
CUM ÎNGRIJIM RĂNILE
Ca regulă generală, toate rănile, indiferent de mărime sau provenienţă, trebuie păstrate acoperite până la vindecare. Pansamentul trebuie schimbat zilnic, de câte ori se udă sau se murdăreşte. În cazul producerii unei răni, clătiţi-o abundent cu apă şi spălaţi zona din jur cu apă şi săpun. Cu o pensetă dezinfectată în alcool sau cu material steril curăţaţi rana de corpi străini, fragmente de vegetaţie sau pământ.
Puneţi apoi pe rană apă oxigenată sau betadină şi acoperiţi cu un pansament steril, după care prezentaţi-vă la un serviciu de urgenţă. Vaccinarea antitetanică se începe din primele luni de viaţă, făcând parte din schema de vaccinare obligatorie. Se fac mai multe doze la 2, 4, 6 luni, un an şi 4 ani, apoi la 14 ani, urmată apoi de o doză la 10 ani pe tot parcursul vieţii.
Rezultatele imunizării sunt însă inegale, de aceea chiar în cazul unei vaccinări corecte, mai ales dacă au trecut cinci ani, se va administra o doză de anatoxină tetanică. În funcţie de situaţia imunologică, de gravitatea rănilor sau de împrejurările producerii lor, se vor administra mai multe astfel de doze la câteva zile sau se pot adăuga imunoglobuline specifice antitetanos.
Pentru a fi eficientă, imunizarea trebuie să se facă imediat după producerea plăgii. Îmbolnăvirea nu lasă imunitate, de aceea vaccinarea trebuie reactualizată. Femeile gravide trebuie şi ele imunizate după luna a şaptea de sarcină.
