Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost o vreme in care marele Bau-bau era ulcerul. In dreapta, in stănga, in faţă, inapoi, peste tot auzeai oameni care se văicăreau: "De atăta stres şi muncă am făcut ulcer". Era o perioadă in care şi chirurgii aveau o păine de măncat, o păine zdravănă, fiindcă multe dintre ulcere ajungeau in sala de operaţii şi bisturiul chirurgului tăia acea parte din stomac unde boala ulceroasă rosese din peretele stomacului.
A fost o vreme in care marele Bau-bau era ulcerul. In dreapta, in stănga, in faţă, inapoi, peste tot auzeai oameni care se văicăreau: "De atăta stres şi muncă am făcut ulcer". Era o perioadă in care şi chirurgii aveau o păine de măncat, o păine zdravănă, fiindcă multe dintre ulcere ajungeau in sala de operaţii şi bisturiul chirurgului tăia acea parte din stomac unde boala ulceroasă rosese din peretele stomacului. Se pricepea lumea la ulcere şi vecinele din bloc rosteau chiar expresii medicale: "Vecină, a făcut un ulcer din ăla serios, a făcut ulcer cu nişă".
O altă zicere umbla din gură-n gură in răndul populaţiei. Suratele la coadă sau in holul blocului acuzau ulcerul că e o boală vicleană, care apare după anotimpuri, in special primăvara şi toamna. Se zicea in acea vreme că, principala cauză generatoare de ulcere este surplusul de acid clorhidric din stomac şi această hiperaciditate era pusă in cărca
stresului. Cănd un om era diagnosticat cu ulcer i se dădeau medicamente care să neutralizeze şi să scadă aciditatea din stomac.
Listă de măncăruri
In plus, se intocmea o listă de măncăruri care nu erau recomandate "ulceroşilor". Marea complicaţie a ulcerului era ulcerul perforat, cănd se spărgea peretele stomacului deja subţiat de acţiunea de roadere făcută de acid şi se impunea intervenţia de urgenţă pentru tăierea acelei porţiuni unde peretele stomacal era găurit.
In legătură cu ulcerul s-a petrecut insă o veritabilă lovitură de teatru. Nişte medici australieni au pus in evidenţă o bacterie, Helicobacter pilori, acuzată că ea produce ulcerul. Era o viziune nouă pentru care, după ani şi ani de confirmări ştiinţifice, abia recent cei doi savanţi din Australia au primit Premiul Nobel. Interesantă este chiar povestea descoperirii, căci invăţăcelul de la
facultatea din Australia a vrut să-şi convingă magistrul de valabilitatea descoperirii inghiţind chiar el o cultură de bacterii Helicobacter pilori şi imbolnăvindu-se cu bună ştiinţă de ulcer. De cănd a apărut această teorie surprinzătoare, viziunea s-a schimbat şi, dacă prin endoscopie se descoperea bacteria Helicobacter, tratamentul se făcea timp de o lună cu un inhibitor de pompă de proton, adică cu omeprazol pentru scăderea acidităţii şi timp de o săptămănă cu două antibiotice: ori amoxicilină plus metronidazol, ori amoxicilină plus claritromicină. Acum, in locul metronidazolului şi claritromicinei se dă lifabutină, un medicament impotriva tuberculozei care se potriveşte şi in tratarea ulcerelor bacteriene.
Marea lovitură in tratarea ulcerelor provocate de Helicobater pilori este că aceste ulcere nu mai recidivează. După tratament cu inhibitor de pompă de protoni şi combinaţia de două antibiotice, dacă ulcerul nu mai revine, inseamnă că bacteria a fost omorătă. Şi asta este o victorie importantă, fiindcă studiile au arătat că, dacă persistă bacteria in mucoasa stomacului, se poate ajunge la cancere drastice.
Bacteria
Profesor doctor Alexandru Oproiu, intemeietor de şcoală in gastroenterologie, atrage atenţia că s-a modificat tabloul ulcerelor in ultima perioadă. Eradicarea bacteriei in ulcerele cu Helicobacter a dus la scăderea acestor tipuri de ulcer cauzate de bacterie de la 90% la 75% şi acum chiar la 50%. Deci frecvenţa ulcerelor cu Helicobacter s-a injumătăţit. Au crescut insă ca număr alte tipuri de ulcere, şi anume: ulcerele provocate de unele medicamente şi ulcerele cauzate de secreţia excesivă de acid clorhidric, ultimele ajungănd iarăşi la 30%-40% dintre cazuri.
Medicamentele
Care sunt medicamentele provocatoare de ulcere, ca efect secundar. In primul rănd, provoacă ulcere unele medicamente prescrise in bolile reumatismale. Acestea sunt medicamente antiinflamatoare cortizonice sau necortizonice. Este o temă foarte importantă, pentru că o mulţime de oameni işi tratează bolile reumatismale cronice cu medicamente antiinflamatoare. Un alt medicament care are ca efect secundar provocarea de ulcere este un anticoagulant folosit in profilaxia accidentelor vascular-cerebrale şi in profilaxia infarctelor. Este vorba de clopidocren, adică plavix. Un alt medicament ce provoacă ulcer este din categorie bifosfonaţilor ce se inghit impotriva osteoporozei.
In situaţia in care bolile reumatismale cer continuarea o lungă vreme a tratamentului cu medicamente antiinflamatoare producătoare de ulcer, trebuie mai intăi să se inchidă ulcerul. Iar cănd se reporneşte tratamentul cu medicamente antiinflamatoare, in paralel trebuie utilizate medicamente inhibitori de pompă de protoni din categoria omeprazolului pentru stăpănirea excesului de acid clorhidric. Oameni de peste 60 de ani au risc crescut de ulcer in timpul terapiei cu medicamente antiinflamatoare. Riscul de ulcer este mai mare la cei bolnavi de reumatism degenerativ, adică de artroze. Risc mai mic au cei cu reumatisme inflamatorii, de exemplu spondilita anchilopoetică. Deci cu şapte zile inainte de pornirea tratamentului cu medicamente antiinflamatoare impotriva bolilor reumatismale se incepe cura cu omeprazol, adică cu antisecretorii.
Ulcerele provocate de o secreţie excesivă de acid clorhidric sunt cel mai greu de tratat, căci aceste ulcere recidivează, deşi se foloseşte o paletă largă de medicamente antisecretorii.
