Virusul C, si lent, si parsiv

Unul dintre blestemele vremurilor actuale este virusul hepatic C. In lume sunt inventariati circa 200 de milioane de oameni infectati cu virusul C. Facand o comparatie, sunt mai multi oameni atinsi de virusul C decat populatia Rusiei. Tratamentul impotriva hepatitei cronice cauzata de virusul C costa mult, interferonul si celelalte medicamente pentru un singur bolnav depasind 30.000 de euro. Si tarile bogate fac fata cu greu scumpetei tratamentului impotriva hepatitei cronice virale cu C. Se asteapta si in tarile occidentale circa trei-patru ani pe liste lungi pana iti vine randul la o terapie atat de costisitoare si cu greu compensata prin asigurarile de sanatate.

Purtatori

Parsivenia virusului C este ca hepatitele acute cauzate de acest virus se descopera foarte greu. Oamenii fac pe picioare episoade acute de hepatita C si, peste o vreme, printr-o intamplare, descopera la analize ca sunt purtatori de virus C si ca ficatul le-a fost deteriorat. Profesorul doctor Alexandru Oproiu, intemeietor de scoala in gastroenterologie, explica aceste hepatite cronice cu virus C. La noi in tara, introducerea obligativitatii de testare a sangelui privitor la virusul C la toti donatorii de sange a dus la scaderea cu 80% a bolii. In cazul virusului hepatic B medicatia nu-l vindeca pe bolnav. Cu tratamentul doar se controleaza evolutia hepatitei cronice B spre ciroza si cancer. Din acest punct de vedere, in cazul virusului C situatia este mai buna decat la B, caci in 50%-55% din cazuri, cu tratament se poate eradica virusul C. Virusul C prezinta o inmultire formidabila. El prezinta si multe tipuri. Stiinta descrie sase genotipuri de virus C. Transmiterea virusului C se face cand sangele bolnavului vine in contact cu o plaga sau cu sangele altui om. Inainte, infectarea cu C se facea prin transfuzii si prin instrumentele chirurgicale insuficient sterilizate. Acum, toxicomanii, cei cu tatuaje si inele plantate in sprancene si in nas pot lua virusul C. Transmiterea pe cale sexuala a virusului C se face in mai mica proportie decat in cazul virusului hepatic B. Se inregistreaza si transmitere de virus C de la mama la fat, riscul fiind crescut cand mamele au incarcatura virala peste un milion. Este foarte importanta dezinfectarea riguroasa a instrumentarului stomatologic.

Alcoolul

Infectia cu virus C este mai grava decat in cazul B-ului, 85% dintre hepatitele acute cu C evolueaza spre hepatita cronica, din cauza varietatii mari a virusului C. Din totalul bolnavilor de hepatita cronica cu C, 20%-25% trec la faza de ciroza, mai ales barbatii, fiindca ei beau mai mult alcool, care agraveaza mersul bolii. Dintre bolnavii de ciroza, 3%-4% trec la cancer hepatic. Ciroticul nu trebuie sa bea deloc alcool. Alt factor care tripleaza riscul trecerii la cancer hepatic este infectia combinata si cu B, si cu C. Tocmai de aceea, cei infectati cu virus C trebuie sa se vaccineze impotriva virusului B. Evolutia hepatitei cronice cu C spre ciroza si apoi spre cancer e foarte lenta, trec 25-30 de ani de la instalarea hepatitei cronice, pana la aparitia cirozei si mai trec inca 5-8 ani ca boala cirotica sa ajunga la cancer. Tocmai de aceea, cei infectati cu virus C la tinerete, de exemplu la 30 de ani, au sanse foarte mari sa evolueze spre ciroza, caci varsta le-o permite. De aceea, tinerii depistati cu virus C trebuie tratati cat mai repede, pentru ca ei au in fata o viata lunga si hepatita cronica are timp sa degenereze in ciroza. Cei mai varstnici, de exemplu de 60 de ani, cu hepatita cronica C, nu sunt tratati cu medicamentele scumpe, deoarece ciroza nu mai are cand sa se instaleze. Ba mai mult, interferonul, fiind un medicament dur, produce efecte secundare, mai periculoase in cazul celor batrani.

Transaminaze

Anual, cei infectati cu virus C trebuie sa-si faca analizele transaminaze si in 60%-65% din cazuri ei prezinta transaminaze mari. Dar restul de 30%-35% de infectati cu C au transaminaze normale. Tocmai de aceea, acestora trebuie sa li se testeze anticorpii antiVHC. Aceste analize, si de transaminaze, si de anticorpi antiVHC, trebuie sa le faca cei care au suferit transfuzii inainte de 1992, cei cu tratamente cu produse de sange inainte de 1992, perioada cand nu se testa la virusul C sangele donatorilor. Aceste analize trebuie facute si celor care au suportat interventii chirurgicale inainte de 1992, dar si celor supusi dializelor pentru rinichi. Analizele mentionate mai sus trebuie facute si membrilor din familiile in care exista un om infectat cu virusul C, dar si celor cu parteneri sexuali multipli, precum si personalului medical si stomatologic.

Analizele pentru depistarea anticorpilor antiVHC se fac si la cei cu simptome neexplicate, fara semne hepatice. De exemplu, pentru un diagnostic precoce de infectie cu virusul C, se fac aceste analize celor care se plang de oboseala profunda, care nu se coreleaza cu o munca mai intensa, adica celor care se trezesc dimineata obositi sau obosesc dupa doar o ora de munca.

DIABET. Un simptom nehepatic ce impune analize este aparitia in sange a unor crioglobuline, care se precipita la rece, adica la temperaturi scazute. Si in apa rece pielea devine alba si apoi vinetie. Un gen de virus C ataca pancreasul si da un diabet aparut din senin la 40 de ani. Si lor trebuie sa li se faca titrarea anticorpilor antiVHC, caci transaminazele pot fi normale. Celor cu anticorpi antiVHC trebuie sa li se faca incarcatura virala si daca virusul e prezent, trebuie sa se treaca si la punctia hepatica.

INFLAMAREA FICATULUI. Punctia hepatica este mai ieftina decat analiza de incarcatura virala si este platita de asigurarile de sanatate. Punctia hepatica descopera care este gradul de inflamare a ficatului si cat din el este atacat de fibroza. Hepatitele cronice cu virus C, avand o incarcatura virala sub 600.000, se trateaza usor, terapia durand doar sase luni, si nu un an. La fibroza zero, dar cu inflamatii de scor 5, nu se procedeaza la tratament. Daca insa bolnavul are un grad de inflamatie 5-6, iar punctia arata o fibroza mai mare, stadiul 2-3, se trece la tratament.