Week-end-ul, terapie antistres

Mulţi dintre noi lucrează uneori după program. Oricui i se mai intămplă să işi ia de lucru acasă. La fel cum oricine poate merge căteodată la serviciu sămbătă sau duminică. Insă pentru persoanele dependente de muncă, programul supraincărcat, orele suplimentare, petrecerea week-end-ului la serviciu reprezintă un mod de viaţă. Dependenţa de muncă este una dintre adicţiile recunoscute de psihologi, aşa cum sunt dependenţele de droguri, de fumat, de alcool sau de jocuri de noroc.

Odihnă, evadare din rutină, sursă de energie… Week-end-ul este soluţia care ne "vindecă" de stres şi de dependenţa de muncă.

Mulţi dintre noi lucrează uneori după program. Oricui i se mai intămplă să işi ia de lucru acasă. La fel cum oricine poate merge căteodată la serviciu sămbătă sau duminică. Insă pentru persoanele dependente de muncă, programul supraincărcat, orele suplimentare, petrecerea week-end-ului la serviciu reprezintă un mod de viaţă. Dependenţa de muncă este una dintre adicţiile recunoscute de psihologi, aşa cum sunt dependenţele de droguri, de fumat, de alcool sau de jocuri de noroc. Mecanismul de producere este asemănător.

Dependenţa se instalează insidios şi apare din nevoia persoanei de a masca o nemulţumire, de a inlocui o suferinţă interioară cu altceva. Aşa cum unii se refugiază in droguri, alcool, tutun, sex, alţii işi găsesc "salvarea" in muncă.

Munca devine un mod potrivit de a găsi justificări, pretexte. "Nu am timp să ies in oraş, pentru că am de lucru. Nu am timp să mă ocup de ceva ce-mi place, pentru că lucrez peste program." Este un mod prin care ne izolăm intr-un fel, lăsăm deoparte ceea ce ne place, relaţiile cu ceilalţi şi facem ca unic obiectiv reuşita. Uneori se intămplă să reuşim. Dar cu ce preţ? Ne putem trezi singuri cu dependenţa noastră: munca.

Â

DEPENDENŢA DE MUNCĂ

"Dependenţa de muncă este o mască, o ultimă soluţie pentru a inlocui ceva ce simţim că ne lipseşte. Ea poate avea ca punct de plecare ambiţia obsedantă de a avansa, ambiţia de a obţine ceea ce ne-a lipsit căndva din punct de vedere material, ambiţia de a avea o imagine bună in faţa celor din jur sau ambiţia de a ajunge la fel ca un model din familie… Totodată, unele persoane care in copilărie şi in adolescenţă erau extrem de timide, odată ajunse la maturitate, işi maschează emotivitatea prin muncă susţinută, prin rezultate excelente, obţinute prin 10-14 ore de muncă pe zi", explică psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.

Persoanele dependente de muncă sunt de obicei dependente şi de propria imagine. Doresc să transmită celorlalţi o imagine de persoană puternică. "Insă aceasta este doar o imagine. In realitate, sunt persoane neincrezătoare in forţele proprii", adaugă specialistul nostru.

Psihologul Ştefania Niţă schiţează un portret-robot al persoanei dependente de muncă: "Este o persoană dependentă de acţiune. Are in permanenţă o agendă, nu neapărat un carnet real. Poate fi şi o agendă inscrisă in memorie. Este o persoană activă, care tot timpul bifează căte o activitate. Care nu mai simte plăcere in ceea ce face in afara programului de la serviciu. Care nu mai savurează cafeaua de dimineaţă, ci o bea in fugă. O persoană care bifează activităţile in agendă. Chiar şi mersul in parc cu copilul. Rareori, cănd işi acordă un week-end liber sau un concediu, nici măcar atunci nu are stare. Şi in aşa-zisul timp liber bifează căte ceva: fie grătarul,fie uitatul la televizor, fie lectura unei cărţi, fie mersul la plajă, fie excursia la munte etc."

Persoanele dependente de muncă au de indeplinit scopuri şi obiective, dar scapă ceea ce se intămplă cu trăirile lor, cu sentimentele şi dorinţele. Sunt persoane raţionale, in cazul cărora se produce o ruptură intre emoţie şi găndire. Sunt persoane pentru care verbul "a simţi" nu are nici o relevanţă, insă verbul "a face" ocupă intreaga lor existenţă.

Â

OBOSEALA CRONICĂ

Ne plăngem că suntem epuizaţi, ne enervăm foarte uşor şi ne concentrăm din ce in ce mai greu. Durerile de cap sunt la ordinea zilei, iar insomniile işi arată colţii aproape in fiecare seară. Cauza acestor stări este una singură: oboseala. "Oboseala este normală pănă la un punct. După un efort fizic sau intelectual, după o perioadă de stres puternic apare o stare de epuizare care necesită refacerea organismului. Atenţie! Oboseala care se acumulează de la o zi la alta tinde să se cronicizeze. Dacă oboseala se prelungeşte mai multe luni, dacă este permanentă şi insoţită de dureri in găt, ganglioni limfatici măriţi, dureri musculare, dureri articulare, stări febrile, instabilitate psiho-emoţională, slăbire sau creştere in greutate, atunci poate fi vorba despre sindromul oboselii cronice.

Această oboseală persistentă nu se ameliorează prin repaus şi provoacă progresiv diminuarea performanţelor intelectuale", ne atrage atenţia conf. dr. Dumitru Matei, şeful Catedrei de Medicină de Familie, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila".

Multe persoane aflate in această stare au tendinţa de a se izola, ceea ce le agravează şi mai mult starea. De aceea, medicii incurajează plimbările in aer liber, intălnirile cu prietenii, repausul fiind dăunător in această situaţie. Un factor de oboseală suplimentar este mediul in care trăim, zgomotul, poluarea accentuănd starea de epuizare. Intrăm astfel intr-un cerc vicios, oboseala şi stresul slăbesc sistemul imunitar. Un sistem imunitar slăbit ne face mai sensibili la infecţii. Conf. dr. Dumitru Matei avertizează că "pe fondul oboselii prelungite, o persoană se poate imbolnăvi mult mai uşor de tuberculoză, iar o boală care se suprapune pe un organism obosit evoluează mai grav". Potrivit statisticilor, sindromul de oboseală cronică este de două ori mai frecvent la femeile intre 25 şi 45 de ani. Se poate intălni insă atăt la adulţi, căt şi la copii.

Â

CE FACEM IN TIMPUL LIBER

Ca orice adicţie, odată dobăndită dependenţa de muncă este foarte dificil de renunţat la ea. In ciuda frustrărilor resimţite, persoana acaparată de muncă nu conştientizează starea in care se află decăt in momentul cănd ajunge la epuizare fizică şi psihică. Starea de stres acut se transformă incet-incet in anxietate generalizată şi uneori in depresie.

Părghia prin care se poate ieşi din acest cerc vicios este răspunsul sincer la intrebarea "de ce simt nevoia să stau 12 ore la birou?". "Pentru că am o relaţie care mă nemulţumeşte."

"Poate pentru că acasă tensiunea şi neplăcerile sunt atăt de mari, incăt evit să stau prea mult in acel mediu." "Poate pentru că sunt singur." "Poate pentru că simt că nimeni nu mă inţelege." Acceptarea acestor probleme şi rezolvarea lor conduc la schimbarea atitudinii faţă de muncă. Pentru inceput, persoana care a hotărăt să revină la viaţa normală este bine să-şi programeze o perioadă de concediu şi să o respecte intocmai. Pănă atunci insă, week-end-ul să fie week-end. Adică fără telefoane, fără laptop, fără dosare acasă. Redescoperiţi plăcerea de a merge la iarbă verde, entuziasmul excursiilor la munte, tihna de a citi o carte, romantismul unei zile petrecute alături de persoana iubită, bucuria de a fi alături de copii.

Â

IN ADOLESCENŢĂ

Cănd sunt mici, vrănd-nevrănd, copiii işi petrec week-end-urile după cum le dictează părinţii. Mai tărziu insă, in jurul vărstei de 14-15 ani, adolescenţii au nevoi speciale care ii determină să se indepărteze de obiceiurile familiei şi să işi caute propriile modalităţi de petrecere a timpului liber. Insă, de cele mai multe ori, tinerii asociază sfărşitul de săptămănă cu 48 de ore de distracţie continuă, jocuri pe calculator şi chat, două-trei filme la televizor şi puţin somn.

Psihologul Oana Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", este de părere că odihna din week-end este foarte importantă.

De aceea, este indicat ca adolescenţii să realizeze impreună cu părinţii un program, astfel incăt timpul să fie gestionat cu folos. "E bine să existe o serie de repere, adolescenţii să ştie, de exemplu, că duminica se merge la biserică sau că intr-o zi trebuie să participe la o masă cu toată familia, că o dată pe lună se merge la grătar.

Toate acestea contribuie la menţinerea unor relaţii echilibrate in familie, dar, cel mai important, il invaţă pe adolescent să işi preţuiască timpul liber aşa cum trebuie", explică specialistul nostru.

Insă programul şi regulile de week-end sunt mai lejere şi este recomandat să fie negociate. "A negocia este cuvăntul cel mai bun, deoarece atunci cănd pun la punct programul de week-end, părinţii trebuie să ţină cont şi de nevoile tinerilor: nevoia de a se raporta la un grup, de a-şi petrece timpul cu prietenii, nevoia de intimitate impreună cu iubitul sau iubita, nevoia de somn, nevoia de mişcare. In acelaşi timp, adolescenţii nu trebuie să neglijeze obiceiurile, regulile şi valorile familiei", atrage atenţia psihologul Oana  Maria Udrea.

Â

PRIN CLUBURI

In jurul vărstei de 17-18 ani apare atracţia pentru cluburi. Astfel, majoritatea tinerilor de această vărstă işi petrec nopţile de week-end in cluburi, iar zilele dormind. Părinţii trebuie să fie foarte atenţi ca adolescenţii să nu exagereze cu această modalitate de petrecere a timpului liber, deoarece un astfel de program nu le este deloc benefic tinerilor: in loc să se odihnească, adolescenţii se suprasolicită. După căteva week-end-uri de acest fel, tinerii ajung la un grad acut de oboseală din cauza insuficienţei orelor de somn in intervalele orare recomandate.

"Soluţia nu este să doarmă toată ziua. Dacă dorm o zi intreagă, tinerii nu se odihnesc aşa cum ar trebui", arată psihologul nostru. In plus, copiii care se obişnuiesc cu acest stil de viaţă vor intămpina dificultăţi de readaptare la orarul şcolar.

Â

SFATUL PSIHOLOGULUI

Week-end-ul reprezintă o sursă de energie, de reincărcare a bateriilor şi detaşare de problemele de la serviciu. Important este să ne acordăm acest răgaz şi să facem ceea ce ne place, ne sugerează psihologul Ştefania Niţă. Un week-end reuşit poate să insemne şi să stăm acasă, dacă asta ne mulţumeşte. Dacă ne simţim bine la ţară, mergem la ţară, dacă ne simţim bine la munte, mergem la munte. In week-end nu avem de indeplinit absolut nimic. Singurul lucru pe care il avem de făcut este să fim cu noi inşine, cu partenerul, cu copiii noştri, şi să ne bucurăm impreună de timpul liber.

Â

ENERGIE

Dr. Dorin Dragoş recomandă plantele vitaminizante ca un bun remediu impotriva oboselii: cătina, măceşele şi coacăzele (fructele). Coacăzele şi sucul acestora sunt printre cele mai utile. Polenul este considerat, de asemenea, un produs eficient, care ne ajută să ne păstrăm energia. "De foarte multe ori, oboseala survine dintr-o discordanţă cu trăirile noastre interioare, cănd nu ne mai bucurăm de energia sufletului, pentru că toată forţa noastră interioară vine din suflet", adaugă dr. Dragoş. Cea mai utilă plantă in acest caz este ciuboţica-cucului, de la care putem utiliza atăt rădăcina (in oboseala accentuată), căt şi partea aeriană.

Â

FITOTERAPIE

Ca să combatem oboseala este bine să ii cunoaştem cauza. Oboseala poate afecta un sistem de organe sau un singur organ, in acest caz, ficatul. Cel mai rău este cănd ne simţim secătuiţi de putere, cănd avem impresia că nu mai putem ridica un deget. "O problemă este reprezentată de oboseala cronică, pentru care medicina alopată nu are tratament. Există insă plante care ne ajută să ne revigorăm organismul, iar planta folosită in acest caz este cimbrul. Acesta este utilizat atunci cănd o persoană simte că au părăsit-o puterile. S-a demonstrat că atunci cănd oamenii cedează fizic, de fapt, cedează psihic.

Cimbrul le dă puterea de a mai rezista o secundă in faţa «furtunii». Il putem folosi in oboseala inexplicabilă, la care nu găsim o cauză", spune dr. Dorin Dragoş, medic primar de medicină internă, specialist in medicina alternativă de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Â

REMINERALIZARE

Un bun remediu pentru tratarea oboselii este şi plămănărica. Putem să mai folosim roiniţa, precum şi ienupărul, o plantă care ne dă energie. Ienupărul este util in toate formele de epuizare, insă, atenţie, poate da hematurie (sănge in urină)! Oboseala generează pierderea mineralelor. Coada-calului, pirul şi troscotul sunt şi ele utile pentru remineralizare. In cazul in care oboseala are ca substrat bolile de ficat, armurariul este planta indicată.

Â

SUPLIMENTE NUTRITIVE

Suplimentele utilizate contra oboselii conţin cafeină, magneziu, vitamine din complexul B, vitamina C. Cu ajutorul acestor suplimente sunt rezolvate cele mai diverse probleme: de la stările de nervozitate pănă la stres, de la insomnii şi pănă la tulburările de concentrare apărute pe fondul oboselii. Chiar dacă se eliberează fără prescripţie medicală, suplimentele nutritive nu ar trebui să se administreze fără sfatul medicului sau al specialistului in nutriţie.

Â

VITAMINA C

Vitamina care stimulează imunitatea şi ne ajută să scăpăm de oboseală - astfel este caracterizată vitamina C. Deficitul de vitamina C afectează sinteza noradrenalinei, un neurotransmiţător de la nivelul creierului. Astfel se explică de ce, pe fondul acestei carenţe, apar senzaţia de slăbiciune a organismului, stările de astenie şi depresie. Cele mai bune surse de vitamina C sunt fructele şi legumele crude: kiwi, lămăi, portocale, varză roşie, conopidă.

Â

COMPLEXUL DE B-URI

Oboseala, nervozitatea, insomniile pot fi semnele unei carenţe a vitaminelor din grupa B. Aceste vitamine contribuie la imbunătăţirea stării psihice şi la intărirea rezistenţei la stres. S-a demonstrat, de asemenea, că vitaminele din grupa B sunt eficiente in menţinerea unui nivel ridicat de serotonină sau "hormonul fericirii". Serotonina este o substanţă care transmite mesaje de la o celulă nervoasă la alta şi dă senzaţia de bine a organismului.