Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre mecanismele importante care intervin in producerea hipertensiunii arteriale este sistemul renina-angiotensina- aldosteron. Pe scurt, in anumite circumstante, rinichiul secreta o proteina numita renina. Aceasta trece in sange si actioneaza asupra unei substante produse in ficat, numita angiotensinogen, pe care o transforma in angiotensina I.
Angiotensina I se transforma in Angiotensina II, sub actiunea unei enzime de conversie. Angiotensina II este vasoconstrictoare si in acelasi timp creste secretia de aldosteron sintetizat in glanda suprarenala, hormon care produce retentia de sodiu si apa, ambele fenomene avand un puternic efect hipertensiv. Este adevarat insa ca sistemul renina-angiotensina-aldosteron este doar unul dintre mecanismele implicate in geneza hipertensiunii arteriale, iar ponderea sa in mecanismul patologic al maladiei difera de la un individ la altul, chiar daca nu poate fi contestat. Pornind de la aceasta s-au pus la punct mai multe tipuri de tratament. De exemplu, o prima categorie de medicamente actioneaza ca inibitori ai enzimei de conversie, impiedicand trecerea angiotensinei I in angiotensina II. Alte medicamente blocheaza receptorii pentru angiotensina II, in timp ce altele inhiba secretia de renina.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei I reprezinta un grup de medicamente de prima linie folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale, a caror eficacitate si buna toleranta au fost demonstrate pe parcursul ultimelor trei decenii. Ele se pot administra singure sau in asociere cu alte antihipertensive (diuretice, beta blocante, blocante de calciu ). De asemenea, sunt indicate in tratamentul insuficientei cardiace si bolnavilor care au suferit un infarct miocardic, atat in prima faza a bolii cat si in tratamentul pe termen lung.
Un alt efect important este cel de protectie renala, manifestat la bolnavii cu diabet zaharat (chiar daca acestia sunt hipertensivi sau nu) sau la bolnavii cu boli cronice renale. La acesti bolnavi inhibitorii enzimei de conversie scad proteinuria (prezenta de proteine in urina, un semn de suferinta renala), rata de progresie spre insuficienta renala si mortalitatea asociata. De asemenea, a devenit din ce in ce mai clar rolul preventiv cardiovascular, administrarea lor la indivizii cu risc crescut scazand mortalitatea si riscul producerii accidentelor vasculare si a infarctului miocardic.
Cele mai cunoscute medicamente de acest tip sunt: captopril, enalapril, fusinopril, perindopril, quinapril, ramipril. Ele se absorb bine intestinal si se elimina pe cale renala. Se administreaza inainte de masa, in una, doua sau trei prize zilnice. In timpul folosirii lor, functia renala trebuie testata periodic (la indicatia medicului), iar tensiunea arteriala verificata regulat, pentru a nu se produce hipotensiunea arteriala. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce retentia de sodiu si apa si astfel scad efectul acestor medicamente.
Inhibitorii enzimei de conversie sunt medicamente in general bine tolerate, prezentand putine efecte adverse. De exemplu, tusea uscata, persistenta apare la 10%-15% dintre pacienti si se poate mentine timp de cateva saptamani dupa oprirea tratamentului. Pot aparea, de asemenea, cresterea nivelului de potasiu in sange, mai ales la bolnavii cu afectiuni renale, care poate duce la aritmii; tulburari psihice (iritabilitate sau confuzie); amorteala si furnicaturi la nivelul buzelor si extremitatii membrelor; slabiciune musculara; tulburari respiratorii. Oricum nu trebuie folosite concomitent suplimente sau inlocuitori de sare care contin potasiu. De asemenea, mai pot aparea eruptii pe piele sau reactii alergice, diminuarea gustului, tulburari digestive (varsaturi, diaree), alterarea functiei renale (care este insa reversibila la oprirea tratamentului), scaderea leucocitelor in sange.
Medicamentele sunt contraindicate bolnavilor cu insuficienta renala severa, cu stenoza bilaterala a arterei renale si gravidelor (in trimestrul II sau III de sarcina pot produce malformatii, oprirea cresterii sau chiar moartea fatului).
