Medicina evreilor

Cand spui evrei te gandesti la poporul ales, care a mers patruzeci de ani prin pustie in cautarea pamantului fagaduit, calauzit de Moise, care era in dialog cu Dumnezeu. Dar te mai gandesti si la bolile pe care le primeau fiii lor neascultatori. Cum vindecau medicii-sacerdoti bolile atunci cand nu se intampla sa intervina miracolul divin? Se pare ca ei considerau ca a te bizui numai pe stiinta omului este o jignire adusa lui Yahve. Poate de aceea cunoasterea stiintifica a vechilor evrei era limitata, deoarece autoritarismul religios nu le permitea niste vederi prea largi. Nici in materie de medicina lucrurile nu stateau mai bine. Ei cunosteau doar relativ corpul uman, iar functiile lui si mai putin.

De exemplu, credeau ca oasele sunt in numar de 101, ca stomacul produce somnul, iar ficatul raspunde de starile de furie. Nasul hotara nici mai mult, nici mai putin decat desteptarea din somn! Epidemiile le puneau pe seama porcului. In popor, metodele de vindecare erau exorcismele si farmecele, desi religia le interzicea. Cele mai eficace remedii ale lor erau plantele medicinale. Medicii lor vindecau cu succes ranile, fracturile si abcesele. Aveau, se pare, cunostinte mai multe despre bolile de piele (lepra era cea mai raspandita) si cele de ochi, caracteristice acelei zone. Mai distingeau si ameliorau malaria, guta si unele boli intestinale.

Pentru a preveni unele boli, evreii respectau cu strictete anumite reguli de igiena: nu spalau rufele langa o fantana, aeriseau camerele, le dezinfectau prin fumigatie, plagile sau ranile nu trebuia sa fie atinse cu mana, iar pentru igiena gurii foloseau otet amestecat cu sare. Dintele cazut era inlocuit cu altul artificial, dar nu faceau extractie, considerata si ea tot un fel de sacrilegiu.

MUZICA. Unele boli usoare de nervi erau tratate de evrei prin muzica. Este celebra vindecarea lui Saul de catre David, care ii canta celui dintai din lira. De altfel, muzica era pretuita si folosita pentru vindecare de multe popoare antice orientale.

REPERE

SCORBUT. Scorbutul este o boala provocata de lipsa indelungata din alimentatie a vitaminei C. In jurul lui 1600, englezul John Woodall recomanda citricele ca mijloc de prevenire a scorbutului in calatoriile lungi pe mare. IMUNIZARE. In 1716, predicatorul Cotton Mather din Boston scrie ca sclavii negri practicau in Africa inocularea cu variola, luand ser dintr-o pustula a unei persoane infectate si aplicand-o uneia sanatoase, producand imunizarea. Medicul grec Emanuel Timoni descrie si el unele metode de vaccinare primitiva contra variolei, practicata in China si unele tari din Europa Centrala. ANATOMIE. Medicul scotian Charles Bell descopera in 1811 functiile nervilor spinali, care transmit impulsuri din si spre maduva spinarii. BACTERII. Medicul german Albert Neisser este cel care a identificat bacteriile care produc gonoreea si meningita meningococa, inflamarea creierului si a maduvei spinarii. PRIMA. In 1849, Elizabeth Blakwell, absolva Colegiul de Medicina Geneva din statul New York. Ea este prima femeie medic din America. DISCIPLINA. In 1850, o data cu infiintarea epidemiologiei ca ramura de sine statatoare, care se ocupa cu studiul cauzelor, distributiei si controlului bolilor, a luat fiinta la Londra si Societatea Epidemiologica. GENETICA. O echipa de medici americani a anuntat, in 1994, prima terapie genetica reusita. Medicii au folosit o gena receptor, care duce la scaderea colesterolului, pentru a trata un pacient cu dereglare ereditara a nivelului de colesterol.