Oboseala cronică poate fi diagnosticată prin identificarea unor markeri specifici în sânge

Sindromul de oboseală cronică a fost considerat mult timp o boală psihică. Dar un recent studiu efectuat în SUA demonstrează că sindromul de oboseală cronică este, în realitate, o boală biologică, identificată prin prezenţa markerilor imunitari specifici în sânge. Această descoperire, publicată în revista Science Advances, va permite îmbunătăţirea tratamentului administrat în cazul acestei boli. Ea reprezintă prima dovadă fizică, solidă că acest sindrom este “o boală biologică şi nu o tulburare psihologică” şi că boala evoluează “în etape distincte”, potrivit autorilor acestui studiu realizat la Mailman School of Public Health din cadrul Universităţii din Columbia.

Sindromul de oboseală cronică (ME/CFS) este o boală invalidantă, de cauză necunoscută, caracterizată printr-o stare de oboseală sau de extenuare severă, care durează cel puţin şase luni şi reprezintă o piedică majoră în derularea normală a activităţilor zilnice.

Acest sindrom se manifestă printr-o starea de oboseală extremă, dureri de cap, dificultăţi de concentrare, de atenţie şi dureri musculare. Până acum, această boală nu beneficiază de un tratament specific.

Mady Horning, principalul autor al acestui studiu, a declarat: “avem acum confirmarea a ceea ce milioane de oameni afectaţi de această boală ştiau: sindromul de oboseală cronică nu este o boală de natură psihologică”.

Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au efectuat teste de sânge pentru 51 de markeri ai sistemului imunitar din plasma de la 298 de bolnavi şi 348 de persoane sănătoase. În cazul pacienţilor afectaţi de mai puţin de trei ani de sindromul de oboseală cronică, cercetătorii au găsit în sângele acestora substanţe numite citokine în cantităţi mai mari. În schimb, la pacienţii care sufereau de acest sindrom de mai mult de trei ani, nivelul citokinelor era şi mai ridicat. Citokina este molecula secretată de limfocite şi macrofage, implicată în dezvoltarea şi reglarea răspunsurilor sistemului imun.

Potrivit autorilor studiului, este o legătură specială, de fapt, cu o anumită citokină, interferon gamma, un mediator de imunitate, care e asociată cu starea de oboseală, activată după o infecţie virală. Potrivit autorilor, nivelul citokinelor nu explică gravitatea simptomelor, deoarece fluctuează permanent. Mady Horning explică: “pacienţii suferinzi de sindromul de oboseală cronică de aproximativ trei ani sunt grav afectaţi de nivelul citokinelor. În acel moment, nivelul citokinelor scade şi sistemul imunitar dă semne de epuizare. Acest studiu susţine ideea că boala ar afecta pacienţii vulnerabili care contractează un virus obişnuit, cum este virusul Epstein-Barr, care este la originea mononucleozei infecţioase, fără a reuşi să se recupereze. Pentru Mady Horning, “rezultatele ar trebui să accelereze procesul pentru a stabili un diagnostic şi a descoperi noi tratamente care să se concentreze asupra acestor markeri sanguini”.