FLORIN CONDURATEANU - SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA
Nimic nu poate stinge iubirea de tara. Ea sta cuibarita intr-un colt de suflet si iese la iveala mai ales cand destinul te-a mutat departe de patrie.
Oricat de burdusit ti-ar fi portofelul, oricat de stralucitoare ar fi caroseria limuzinei, oricat de fermecatoare este vacanta printre dansatoarele din buric din Hawaii, undeva in suflet dorul de tara ta te frige. Departe de adevaratul "acasa", aleanul se aseaza ca o cocleala pe inima. Mi-a istorisit Victor Rebengiuc o intamplare despre care isi aminteste ca i-a lasat pe actorii Teatrului Bulandra cu gura cascata de uimire. Victor Rebengiuc si ceilalti actori de la teatrul bucurestean au plecat acum o vreme in Statele Unite ale Americii intr-un turneu. Piesa de greutate din acest turneu era "Scrisoarea pierduta", regizata de maestrul Liviu Ciulei.
Trupa de la Bulandra a jucat comedia de geniu a lui Nenea Iancu in mai multe orase americane unde traiau romani din diaspora. Inca de la primul spectacol s-a petrecut o scena de knock-out pentru actorii romani. "Scrisoarea pierduta" este satira fara menajamente la adresa societatii romanesti, a minusurilor din felul de a fi al romanilor. Una dintre cele mai comice secvente este discursul lui Catavencu. La intrunirea electorala vicleanul politician scoate panglici demagogice pe nas, din gura ii ies fraze sforaitoare care apeleaza la sentimentul national, folosit de scamatorul politic pe post de iepurasi ascunsi in maneca. In plin delir electoral si oratoric, Catavencu incepe sa planga scremut si striga: "ma gandesc la tarisoara mea".