Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Frecvenţa obezităţii este în creştere în întreaga lume, mai ales în ţări emergente ca Brazilia sau China. Este în creştere în special obezitatea severă, când organismul depăşeşte 120 de kilograme. Acest hidos flagel a făcut pasul şi s-a instalat serios inclusiv în bătrâna şi nobila Europă. Astfel, ţări aristocratice ca Franţa, Marea Britanie sunt în stare de alarmă. Deznodământul se vede pe străzi: francezii, englezii mănâncă mult şi iau proporţii. Alimentaţia hipercalorică, lipsa completă de mişcare - respectiv mult mai puţină mişcare comparativ cu aportul caloric - sunt principalele surse ce duc la formarea de stocuri de energie în organism şi, deci, de ţesuturi adipoase, de grăsime.
Totuşi, în cazul unor persoane, pe lângă dezechilibrul între aportul şi consumul de energie, se mai observă şi alte probleme. Celulele lor adipoase, respectiv cele care găzduiesc rezerva de energie, sunt în număr mai mare şi de aici apare o creştere a capacităţii de stocare. Dacă aceste persoane iau în greutate, este şi pentru faptul că au în corp un depozit de calorii. Astfel, lipsa de voinţă, de care sunt acuzate aceste persoane, este un stigmat considerat teribil de nedrept. Şi cercetările au demonstrat acest aspect.
Profesorul Arnaud Basdevant, şeful Serviciului de nutriţie al Spitalului Pitié-Salpêtrière (Paris), spune că, pe lângă dezechilibrele alimentare şi sedentarism, mai sunt numeroşi alţi factori care contribuie la acumularea de kilograme suplimentare. Se cunoaşte foarte bine rolul pe care îl are profilul genetic în instalarea obezităţii. Dar cercetări recente s-au orientat, de asemenea, şi asupra rolului bacteriilor intestinale în colectarea haotică a kilogramelor, deoarece unele dintre ele se găsesc în proporţii neobişnuite la persoanele obeze. Acesta este un aspect foarte important, deoarece o parte a florei bacteriene intestinale favorizează absorbţia nutrienţilor şi produce substanţe care au capacitatea de a mări stocul de energie în celulele adipoase. Pe de altă parte, unele medicamente, unii factori poluanţi, unele virusuri contribuie, de asemenea, la creşterea numărului celulelor grase. La ora actuală, experimental, pe animale, s-a demonstrat că stresul poate stimula formarea de celule grase. Cercetările sunt interesate, deopotrivă, de distrugerea structurii ţesutului gras. Acest aspect este definitoriu, întrucât inflamarea şi fibrozarea acestui ţesut ar putea să fie o explicaţie pentru o anumită rezistenţă faţă de scăderea în greutate. Trebuie să ştim că omul posedă o cantitate mică de ţesut adipos numit "brun" care, comparativ cu ţesutul adipos alb - cel care are rolul de a stoca energie -, contribuie la consumul de energie. Dar acest ţesut brun este prea puţin activat la multe dintre persoanele obeze. "Există o preocupare susţinută a cercetătorilor care vizează în mod special substanţele capabile să acţioneze asupra senzaţiei de saţietate, asupra factorilor care pot modifica flora bacteriană şi asupra ţesutului adipos brun, cu scopul de a spori consumul de energie. În acest sens, profesorul Basdevant este convins că în următorii cinci ani o nouă linie de medicamente ar putea trata obezitatea.
CHIRURGIE
Una dintre metodele-limită de a slăbi este intervenţia chirurgicală. Aceasta este recomandată doar în cazurile de obezitate morbidă. Unul dintre specialiştii români în intervenţii de acest gen este profesorul Niculae Iordache, şef de clinică la Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan. Recent, profesorul Iordache a efectuat în premieră o intervenţie chirurgicală specială de reducere a capacităţii stomacului. "Am redus cu 50% costul intervenţiei şi riscul complicaţiilor postoperatorii, cum sunt hemoragiile sau peritonita. Este o metodă nouă în chirurgia bariatrică, apărută acum un an şi jumătate în Mexic. Acum nu mai tai stomacul, ci realizez o tubularizare şi îl reduc prin plicaturare. Se fac nişte falduri şi se cos cu fire speciale. În plus, operaţia este realizată laparoscopic, fără incizie pe abdomen", a explicat prof. dr Iordache.
