Vă mulţumim pentru fiecare viaţă salvată!

„Am văzut ce înseamnă să nu fii singur în încercări, să simţi dragostea şi comunicarea semenilor”, spune preotul George Bota, al cărut băieţel, Siluan, de doar 6 luni, a avut nevoie de un transplant de ficat. „Azi, Radu e un copil cu care te poţi juca nestinghe­rit, fără teama că-i poţi face rău”, spun şi părinţii lui Radu Bragadireanu, un bebeluş care s-a născut cu o tumoare ce nu se putea opera în România. „Miruna este acum un copil sănătos, gata să-şi continue viaţa, fără teama de paralizie. N-ar fi reuşit să ajungă aici fără ajutorul dumneavoastră, al celor care i-aţi dăruit suma necesară, dar şi rugăciunile şi gândurile dvs. bune”, ne-a scris mama Mirunei Prodan, după ce fetiţei ei de 3 ani i-a fost extirpată o tumoare care ameninţa să o paralizeze. 2010 a fost un an greu pentru fiecare dintre noi. Bunătatea şi solidaritatea oamenilor au fost printre puţinele lucruri pe care sistemul strâmb n-a reuşit să le ciuntească. Nici măcar cu 1%. Ne-aţi demonstrat asta dumneavoastră, cei care aţi citit în fiecare săptămână „Pagina de suflete” din Jurnalul Naţional şi n-aţi rămas indiferenţi la suferinţa celor care v-au cerut ajutorul prin intermediul ei. Era vorba despre viaţa unor copii şi a unor tineri, ameninţată de boli în faţa cărora sistemul medical din România îşi recunoscuse nepuţinţa. Era povestea unor destine a căror singură şansă avea un preţ uriaş.

Dumneavoastră aţi demonstrat însă că „mult” se adună din „puţin” cu „puţin”, pus laolaltă. Şi ştim că fiecare aţi dăruit din puţinul vostru. Citiţi astăzi 16 poveşti frumoase. Primiţi, în prag de Sărbători, 16 veşti bune. Pentru că ştiţi că buni şi deschişi la suflet trebuie să fim tot anul, nu doar la ocazii. 80% din cazurile umanitare pentru care v-am cerut ajutorul de-a lungul acestui an şi-au găsit rezolvarea. Vă mulţumim din inimă pentru fiecare dintre aceste vieţi salvate!

Matei Ştefan
Despre Matei Ştefan am scris în luna ianuarie. Băieţelul de aproape 2 ani era hipoacuzic, iar mama lui ar fi dat orice să-l audă strigând-o. Avea nevoie de implantarea unui aparat special denumit Nucleus 5, care să-l ajute să-şi recapete auzul. Din cei 22.500 de euro necesari, familia strânsese o mare parte. Cu ajutorul vostru au reuşit să adune şi ultimii 5.000 de euro. „Mulţumim din suflet pentru susţinerea financiară, dar şi morală. Operaţia de implant s-a încheiat. Suntem în perioada de recuperare, terapie logopedică, reglaje. Vă îmbrăţişăm cu drag”, scrie Mădălina Mortu, mama lui Matei, pe site-ul băiatului. 

Alexandra Comănici
Alexandra Comănici are 24 de ani şi a fost diagnosticată cu leucemie. Povestea ei a apărut în Jurnalul Naţional pe 5 martie 2010. Alexandra primise formularul E112 pentru tratament în străinătate, dar ea trebuia să facă un transplant de celule stem, intervenţie neacoperită de formular. Avea nevoie de circa 40.000 de euro. Cu ajutorul oamenilor cu suflet, Ale­xan­dra a ajuns în Italia. „Mul­ţumesc încă o dată tuturor celor care sunteţi aproape de mine şi mulţumesc din suflet că mi-aţi acordat o şansă la viaţă”, scrie Alexandra pe blogul ei.

Carmen Dana Dragomir
Carmen Dana Dragomir s-a luptat timp de aproape 17 ani cu o tumoare numită neurinom acustic. Iniţial, fusese diagnosticată de mai mulţi medici cu otită şi, în cele din urmă, şi-a pierdut auzul la urechea dreaptă. Apoi, a avut nevoie de o proteză şi pentru stânga, a început să ameţească şi să facă tot mai des semipareze faciale. Medicii îi spuneau că e anemică şi o îndopau cu vitamine. Abia anul acesta i-au descope­rit tumoarea şi i-au stabilit diagnosticul corect. Operaţia de rezecţie s-a realizat într-un spital privat din România, singurul cu aparatura medicală necesară. Când i-am publicat cazul în luna mai, Dana mai avea de strâns 15.000 de lei din cei 40.000 necesari pentru acoperirea costului intervenţiei. Şi cu ajutorul vostru a reuşit.

Florin Gavrilă
Florin Gavrilă are 27 de ani. Prietenii îi spun Cevi. Cazul lui a apărut în „Pagina de suflete” pe 6 august. Vă povesteam atunci că lui Cevi i s-a făcut rău dintr-o dată şi a căzut din picioare. După o serie de analize amănunţite, medicii i-au descoperit o malformaţie arterio-venoasă pe creier, care-i provocase o hemoragie cerebrală. Tânărul avea nevoie de o operaţie de embolizare, adică de obturare a arterei care hrănea malformaţia. Pentru asta trebuia să strângă 40.000 de euro. Cu ajutorul vostru, Cevi a ajuns la o clinică din Treviso, Italia, unde a avut loc intervenţia. În funcţie de evoluţia stării lui de sănătate, medicii italieni vor decide dacă tânărul va mai avea nevoie şi de o a doua operaţie.

Miruna Prodan
Miruna Prodan e o fetiţă de numai 3 ani şi jumătate. A fost abandonată în spital şi descoperită la vârs­ta de 5 zile de o asistentă medicală care avea să-i devină ma­mă. În urmă cu câ­te­va luni, fetiţei a în­ceput să-i amor­ţeas­că braţul şi piciorul stângi, să i se în­cleş­te­ze gura şi să-i rămână privirea fixată în gol. Mama a dus-o de ur­gen­ţă la spital, unde a fost diagnosticată cu tumoare intracrani­ană de lob parietal. Singura speranţă a fetiţei a venit de la o clinică din Hanovra – International Neurosciente Institute. Pentru a ajunge acolo avea nevoie de 50.000 de euro. Am scris despre ea în octombrie şi cu ajutorul vostru a strâns toţi banii. După operaţie, mama Mirunei ne-a scris: „Miruna este bine. Tumoarea a fost extirpată în totalitate şi Miruna nu are sechele, a scăpat de pareză. Vă mulţumim tuturor pentru această şansă”.

David Buşe
Pe David pă­rin­ţii l-au aşteptat timp de 14 ani. Când, în sfâr­şit, băieţelul familiei Buşe a venit pe lume, mama şi tatăl s-au simţit cei mai împliniţi oa­meni de pe pă­mânt. La numai do­uă luni după naş­tere însă, băieţelul a fost diagnosticat cu neuroblastom – o tumoare canceroasă. Dispe­rarea a luat locul fericirii. Iar părinţii au început să bată la toate uşile, în încercarea de a-şi salva copilul. Soluţia a venit de la Institutul Goustave-Roussy, din Franţa, care a acceptat cazul. Suma care trebuia achitată era însă imensă pentru părinţii lui – 38.000 de euro. Aţi citit povestea lui David în numărul din 10 septembrie al Jurnalului Naţional. Şi n-aţi rămas indiferenţi. David se află în prezent la institutul francez de cancerologie şi aşteaptă să fie operat.

Alexandra Vasilescu
Povestea Ale­xandrei Vasilescu a fost publicată pe 15 ianuarie. Fa­mi­lia fetiţei de 7 ani aflase, pe când aceasta era în Grecia cu mama ei, că are leucemie. Cele două s-au întors acasă, neputând face faţă acolo cheltuielilor de spitalizare. Pentru transplantul des­pre care medicii spuneau că are nevoie Alexandra, mama trebuia să facă rost de aproape 50.000 de euro. Pe care a reuşit să-i strângă cu ajutorul vostru.

Daniel Răduţă
Daniel Răduţă are 29 de ani şi urma să devină tătic. În septembrie 2009 a aflat că are leucemie. S-a luptat cu boala aproa­pe jumătate de an, până când medicii i-au spus că trebuie să facă un transplant de ce­lu­le stem. Şansa la viaţă îl costa 150.000 de euro. Daniel şi-a postat strigătul dispe­rat de ajutor pe internet. Şi, impresionaţi de povestea lui, „oamenii din online” au reuşit în scurt timp să strângă cea mai mare parte din bani. Jurnalistul Mile Cărpenişan a fost unul dintre cei care l-au susţinut pe Daniel, scoţându-şi la licitaţie casca de soldat pe care a purtat-o în teatrele de război din întreaga lume. Povestea lui Daniel a apărut în numărul din 19 februarie al Jurnalului Naţional. Senatorul Dan Voiculescu a donat tot restul sumei de care tânărul mai avea nevoie pentru a ajunge la cli­nica din Italia, care îl aştepta pentru operaţie.

Denis Buzdugan
„Mami, mă doare capul!” Aşa a început coşmarul pentru Denis Buzdugan, un băieţel de 4 ani din Reghin. În 2008, băieţelului îi fusese descope­rită o tumoare pe creier. A suferit trei operaţii în România, însă aceasta a recidivat. În dispe­rare de cauză, părinţii au căutat soluţii în străinătate şi au găsit Institutul de Neurochirurgie din Hanovra. Medicii de acolo au acceptat imediat cazul lui Denis, însă operaţia costa 40.000 de euro. V-am spus această poveste pe 20 august. Şi pentru că nu aţi rămas indiferenţi, la începutul lui septembrie Denis a ajuns în Germania şi a fost operat. „Denis este foarte bine acum. Profesorul care l-a operat ne-a asigurat că tumoarea nu o să mai recidiveze. Mulţumim lui Dumnezeu că am trecut peste toate şi că ne-a dat putere şi lui Denis curaj. Vrem să le mulţumim tuturor oamenilor care au ajutat la strângerea banilor ca să ajungem la Hanovra”, scrie mama băieţelului pe site-ul acestuia.

Eusebiu Bejan
Sebi Bejan are 7 ani. La 2 ani a fost diagnosticat cu autism infantil sever. Jurnalul Naţional a făcut de-a lungul timpului mai multe apeluri pentru băieţelul din Racova, judeţul Bacău, a cărui mamă, Petruţa, a luptat şi luptă din toate puterile pentru ca puiul ei să devină un copil normal şi să se poată descurca singur. Când am scris despre el pentru prima dată, în iunie 2007, Eusebiu era un copil foarte agitat, care se lovea singur şi nu putea comunica. Astăzi, acelaşi copil merge la şcoală şi ia „Foarte bine” la citire.

Zilele trecute am primit de la Petruţa Bejan o scrisoare pe care o redăm integral: „Sunt Petruţa Bejan şi, împreună cu fiul meu, Eusebiu Bejan, vă rog să-mi găzduiţi această scrisoare în paginile Jurnalului Naţional. Este o scrisoare de mulţumire, adresată celor mulţi la număr cărora se cuvine a le mulţumi în prag de Sărbători. Încep cu Jurnalul Naţional şi domnul Dan Voiculescu. Vreau să mulţumesc şi Fundaţiei Cristi’s Outreach, oamenilor care au fost alături de mine în tot acest timp şi conducerii şcolii din Racova, în special domnului învăţător Valerian Bostan.

Sebi este acum elev în clasa I la o şcoală normală. Avem marea bucurie de a vedea progrese confirmate de domnul învăţător, inclusiv cu un FB la citire! Sunt o mamă fericită. Sigur că mai avem foarte multe de recuperat... Încă ne mai apasă neputinţele financiare, pentru că a trebuit să mai facem logopedie, tratamente... Dar ştiu că vom izbândi la fel ca în alte dăţi, pentru că Dumnezeu va îngădui să apară de undeva o mână salvatoare.
Să aveţi bucurii, împliniri şi tot ce vă doriţi! Sănătate şi un An Nou mai bun! Vă mulţumim din suflet!”.

Iuliana Sandu
Iuliana are 22 de ani. Şi o boală pe care o târăşte de când avea 7 ani. Îşi aminteşte cum, după ce a făcut operaţia de apen­­dicită, membrele au în­ce­put să i se chircească şi muşchii să-i slăbească tot mai mult. Diag­nosticul medicilor a sunat ciudat pentru familia de oameni simpli din Olteniţa, Călăraşi, care-şi iubea copilul ca pe lumina ochilor: boala Charcot-Marie-Toth. Întâi a început să obo­sească, apoi să-i amorţească şi să o doară mâi­ni­le şi pi­cio­a­re­le. Mai târziu, acestea s-au con­­torsionat, iar Iu­li­a­na a ajuns de­pendentă de cei din jur. Acum are nevoie de mama ei să o spele şi să o îmbrace. A căutat ani în şir o soluţie pentru boala ei. Şi a aflat, în cele din urmă, că un transplant de celule stem ar putea s-o ajute. Pentru a-l face avea nevoie însă de 32.000 de dolari. Bani pe care Iuliana n-ar fi putut să-i strângă singură nici într-o viaţă. Dar a reuşit cu ajuto­rul vostru. Am scris despre Iuliana pentru prima dată în aprilie. Apoi, o artistă, doamna Sanda Voicu, s-a oferit să-şi scoată la licitaţie câteva dintre tablourile pe care le pictează cu vopsele de avioane şi automobile, pentru a o ajuta pe tânăra din Olteniţa. Din banii strânşi în urma vânzării picturilor şi din donaţiile anonime Iuliana a reuşit să strângă suma necesară pentru intervenţie.

Andreea Drăgan
Andreea a fost un copil cu probleme din prima zi de viaţă. Era mereu agitată, nu se putea odihni şi nu mânca foarte bine. La nici o săptămână de când se născuse, fetiţa a fost adusă  de urgenţă înapoi la spital. După investigaţii, medicii au stabilit că are limfohistiocitoză fami­lială. Până în luna mai, la 1 an şi 3 luni, când am scris despre ea, Andreea îşi petrecuse aproape fiecare zi în salonul de spital. Făcuse numeroase cure de chimioterapie, însă boala nu ceda cu nimic. Singurul lucru care o ţinea sub control era un medicament pe care fetiţa îl primea gratuit, cu titlu de sponsorizare, de la o clinică din Madrid, în valoare de 1.000 de euro pe lună.

În această situaţie, medicul care o trata pe fetiţă la Spitalul Fundeni a recomandat un transplant de celule stem. Andreea nu avea nici un donator compatibil înrudit, aşa că singura ei şansă era în străinătate. A fost acceptată de o clinică din Israel şi  atunci a început bătălia pentru strângerea sumei necesare pentru plata operaţiei – 150.000 de euro. Din donaţii umanitare familia Drăgan a reuşit să adune 12.200 de lei. Apoi au primit vestea că Ministerul Sănătăţii a acceptat dosarul Andreei şi că va acoperi integral costul transplantului. Oamenii au răsuflat uşuraţi, pentru că nu mai aveau nevoie decât de bani pentru drum, cazare şi mâncare în Israel. Bani pe care, tot cu ajutorul vostru, i-au strâns.
„Andreea a făcut transplantul şi acum se simte bine. Va trebui să mai rămână cel puţin şase luni la clinică. Aşa cer medicii de acolo. Vreau să le mulţumesc din suflet tuturor celor care au făcut posibilă această minune”, spune tatăl fetiţei.

Sorin Acatrinei
Sorin are 32 de ani şi o fetiţă de aproape 2 ani. Coşmarul lui a început în 2008, cu nişte banale dureri de cap, cărora nu le-a dat prea mare atenţie. După un an a început să-l deranjeze lumina şi să aibă pierderi de memorie. Acela a fost momentul în care a decis să meargă la medic. RMN-ul pe care l-a făcut a scos la iveală un diagnostic la care nici el, nici soţia lui nu se aşteptau – tumoare intracra­niană, localizată în spatele ochiu­lui stâng.

Sorin a trecut prin trei operaţii de rezecţie în România, care nu au reuşit să rezolve mare lucru. Tumoarea era foarte puternic vascularizată şi nu putea fi îndepărtată. Singura soluţie era embolizarea, procedură care, pentru tipul de tumoare cu care se confrunta Sorin, nu se putea realiza în România. Soţii Acatrinei au început să caute pe internet şi au găsit o clinică în Tubingen, Germania, unde lucrau şi medici români şi de unde au primit răspuns rapid. Singura problemă era costul – 35.000 de euro. Jumătate din această sumă a fost acoperită în cele din urmă de formularul E112, pe care Sorin a reuşit să-l obţină de la Casa de Asigurări de Sănătate. Cealaltă jumătate reprezenta onorariul medicului, pe care formularul nu-l putea cuprinde.

L-aţi cunoscut pe Sorin în paginile Jurnalului Naţional pe 7 mai. Şi l-aţi ajutat să strângă banii de care avea nevoie pentru intervenţia chirurgicală. Tânărul a fost operat şi acum îşi poate strânge din nou în braţe fetiţa.

 Siluan Bota
„Ajutaţi-l pe bebe Siluan!” Aşa s-a intitulat campania umanitară pornită pentru băieţelul de nici 6 luni al preotului George Bota.
Jurnalul Naţional a publicat un articol despre Siluan pe 13 august. Diag­nosticat cu he­patită neonatală cu Cy­to­me­ga­lo­vi­rus şi hipoplazie de căi bili­are, mi­cuţul a fost supus unor nu­me­roa­se tratamente în ţară. Toate fără rezultat. În final, medicii au recomandat transplantul hepatic ca singură soluţie la problema lui Siluan. Epuizaţi şi dezamăgiţi de încetineala cu care se mişcă lucrurile în sistemul medical românesc, părinţii au decis să plece cu bebeluşul în străinătate. Au fost la München, apoi la Szalsburg, iar în cele din urmă au primit o programare pentru efectuarea transplantului într-o clinică din Hanovra.

Intervenţia chirurgicală costa însă peste 100.000 de euro. Banii s-au strâns încet, dar sigur, iar la începutul Postului Crăciunului, preotul George Bota, tatăl lui Siluan, scria pe site-ul băieţelului: „Cu ajutorul atâtor oameni am strâns banii necesari şi vrem să vă mulţumim fiecăruia în mod deosebit pentru faptul că «aţi venit, aţi văzut», dar NU aţi trecut pe alături. Aţi devenit asemeni samariteanului milostiv, căruia i s-a făcut milă de aproapele şi a dăruit apoi doi dinari celui care avea să-i poarte de grijă. Doi dinari... Milostenia şi Rugăciunea... Aşa aţi făcut cu noi!”.

Radu Bragadireanu
Lui Răducu i se spunea „Zâmbărilă”, pentru că zâmbea cel mai mult dintre toţi copiii internaţi în salonul de la Spitalul Marie Curie. Nu gângurea şi nici nu plângea. Tumoarea cu care se născuse nu-l lăsa să scoată vreun sunet, să mănânce sau să respire normal. După investigaţii, medicii au şi diagnosticat-o: tumoare cranio-maxilo-facială. S-au declarat însă neputincioşi în faţa ei, spunându-le părinţilor că e un caz foarte rar şi că, neavând experienţa necesară, nu se încumetă să le opereze bebeluşul.

După îndelungi căutări, Laura, mama lui Radu, a găsit o clinică în SUA unde se mai făcuseră cu succes astfel de operaţii. Când a primit însă estimarea de costuri, i s-a tăiat răsuflarea – aproape o jumătate de milion de dolari. Au găsit până la urmă o clinică în Germania, unde aveau nevoie de aproximativ 100.000 de euro. Am scris despre Răducu pe 9 aprilie. Iar cu ajutorul oamenilor cu suflet bun banii s-au strâns. „Vă mulţumesc din suflet tuturor celor care aţi donat. Răducu a împlinit 1 an pe 16 noiembrie. Acum este acasă, unde poate duce o viaţă normală”, spune mama băieţelului.

Florentina Vană
În 1999, când avea 15 ani, Florentina Vană a fost diagnosticată cu neurinom acustic. A fost operată, dar în urma intervenţiei a rămas cu sechele – nu mai auzea deloc cu urechea stângă şi avea o mică pareză pe acea parte a feţei. După câtă suferinţă a văzut în spitale, dar şi din admiraţie pentru doctorul care a operat-o, Florentina a luat în acel an decizia care i-a schimbat viaţa – avea să devină medic şi să salveze vieţi. Acum este medic rezident la Clinica de pediatrie din Spitalul de Urgenţă Craiova. Numai că anul acesta tumoarea a recidivat, de data aceasta pe partea dreaptă. Florentina a ales să facă, de această dată, operaţia în Germania, la INI Hanovra. Avea nevoie însă de 50.000 de euro. Am publicat povestea ei la 1 octombrie şi aţi ajutat-o. Florentina a fost operată, iar pe 6 noiembrie s-a întors în ţară. Din păcate, din cauza complicaţiilor apărute în timpul intervenţiei, tânăra şi-a pierdut complet auzul, aşa că în câteva luni va trebui să suporte o altă operaţie.