Legende pe roţi: Hammond conduce Peugeot 205 GTI

Exista mai multe clisee asociate masinii asteia decat oricarei alteia mentionate in rubrica asta. Si voi incerca sa le evit pe toate.

Daca vor urma orice fel de referinte la Maggie, formatii dubioase, lacomia ca un lucru bun, bretele rosii sau orice alta porcarie legata de anii '80, va rog sa-mi traga cineva un picior in cap. Pentru ca pagina asta e despre legende, despre masini care ies in evidenta pentru ceea ce sunt, ce pot face si ce-i pot face sufletului tau. Sau pantalonilor tai.

Peugeot 205 GTi a fost, si inca este, o legenda adevarata, care merita medalia de aur. Pur si simplu. Nu necesita o comparatie cu alte lucruri din vremea aia pentru a spune cat de bun este, cat de mult a avansat conceptul de masina mica, rapida si convenabila sau orice altceva de genul asta. Uita-te, doar, la el: e superb. Poti sa simti munca designerilor tasnind din fiecare colt al siluetei sale atragatoare. E mai mult decat niste bucati de plastic prinse de un carut de supermarket... forma fundamentala este uluitoare.

Jantele din aliaj ca o solnita de piper sunt unele dintre cele mai frumoase roti montate vreodata pe o masina. In ceea ce priveste hatchback-urile, as spune ca nu s-a mai facut altul mai frumos de atunci. Postura mai agresiva a lui GTi il face si mai placut la privit. La fel si in interior – frumos, oriunde te-ai uita. Hai sa nu devenim nostalgici privind casetofonul si scaunele imbracate partial in piele, nostalgia inseamna sa te ingropi in trecut. Nu e nevoie sa faci asta aici. GTi-ul nu e frumos doar pentru vremea lui, ci e frumos chiar si acum. Si va fi mereu.

Nici sunetul nu e rau. Micutul motor in patru cilindri de 1,6 litri zumzaie si urla, e oricand dispus sa se tureze tare si sa foloseasca cei 115 CP pentru a arunca miniona masina de 885 kg pana la 100 km/h in respectabilul interval de 8,7 secunde. Aici, mai exista un cliseu enorm care apare la orizont, precum un elan in mijlocul drumului... ca motorul 1,6 a fost mereu alegerea mai buna decat versiunea mai puternica de 1,9 litri. Mai bine echilibrat, mai rapid in ture, toate cele. Ei bine, mai sunt unii care spun ca puterea suplimentara compensa orice carenta la viteze mai mici printr-o senzatie crescuta de agilitate si, da, poate si de pericol. Personal, consider ca versiunea 1,6 este cea mai atractiva... e parca mai corect sa scoti tot ce poti din motorul mai mic.

Oricum ar fi, cu motorul de 1,6 sau de 1,9 litri, prinde GTi-ul intr-o dispozitie jucausa si vei avea parte de genul de distractie hot-hatch de moda veche pe care cu greu o mai gasesti acum. Oricine care inca nu intelege ce inseamna supravirarea cauzata de eliberarea acceleratiei trebuie sa dea o tura intr-unul din asta. Volanul devine redundant de multe ori, directia fiind mentinuta doar din piciorul drept; o ridicare usoara a piciorului inseamna o alunecare discreta, in timp ce una mai energica inseamna un derapaj serios si o readucere la viata a volanului, de care e nevoie pentru a restabili calmul situatiei. Da dependenta. Cel putin, pe un circuit. Pe drumuri, asemenea obiceiuri sunt considerate usor nepotrivite si, da, modelul cu motorul mai mare are pe constiinta vietile catorva bancheri.

Solutia aleasa pentru suspensie era, dupa cum se stie, un pic flamboaianta, cu sisteme independente atat in fata, cat si in spate. Insa tocmai lipsa masei si tinuta fac din masina asta un ghemotoc de fericire.

N-am incotro, imi doresc unul. Si tu ar trebui sa faci la fel. Nu e o masina clasica retinuta, nu e delicat sau fragil si nici nu o sa-ti suga toti banii in exploatare. E pur si simplu mult, mult mai distractiv decat orice alt hot-hatch modern la care ma pot gandi acum si, daca lumea ar fi un loc mai corect si mai frumos, toti cu varste cuprinse intre 18 si 22 de ani ar primi unul din oficiu.