Din cele 20 de medicamente considerate esenţiale pentru tratarea tuberculozei, în special a tuberculozei multidrog rezistente, 15 sunt greu de obţinut în România, atrage atenţia Observatorul Român de Sănătate, o organizaţie non-guvernamentală din domeniul Sănătăţii. ONG-ul avertizează că medicamentele aduse în ţara noastră prin programele derulate de Fondul Global de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei vor înceta să mai fie dispobibile din 2018, când Fondul nu va mai opera în ţara noastră.
Fondul Global de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei, un organism financiar internaţional creat pentru sprijinul statelor în politicile de sănătate, îşi va retrage operaţiunile din România începând cu 2018. În aceste condiţii, atrage atenţia Observatorul Român de Sănătate, o serie de medicamente folosite în tratarea tuberculozei, care veneau prin programele derulate de fond, vor trebui asigurate exclusiv de statul român. Potrivit Observatorului, însă, 15 din 20 de medicamente considerate esenţiale de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în tratarea TBC-ului fie nu sunt achiziţionate de stat, fie ajung la pacienţi foarte greu, în cazuri punctuale, după un proces birocratic care poate dura şi şase luni.
Legi devenite obstacole
Observatorul arată că opt din cele 20 de medicamente recomandate de OMS nu sunt decontate de stat, cinci nu au autorizaţie de comercializare, deoarece producătorii nu sunt interesaţi de piaţa românească, dar nici statul nu este interesat de importare şi autorizare, iar cinci sunt disponibile doar dacă pacienţii suferă şi de HIV-SIDA, pe lângă tuberculoză. La această situaţie s-a ajuns, potrivit Observatorului, din cauza unor deficienţe ale legilor în baza cărora se asigură tratamentul prin programele naţionale. De exemplu, pentru a putea fi achiziționate de către autorități din bugetul dedicat programelor naționale de sănătate, medicamentele trebuie să primească un preț de decontare. Patru medicamente necesare tratării TBC apar pe o listă naţională prin care se permite rambursarea lor, dar nu şi în lista prin care sunt stabilite preţurile de decontare. Fără includerea lor pe ambele liste, statul nu poate cumpăra aceste medicamente prin achiziţie centralizată. Este vorba de Kanamycină, Acid paraaminosalicilic, Rifabutină şi Capreomicină. Alte 10 medicamente, incluse pe lista OMS, dar care nu sunt comercializate în România pentru că producătorii nu văd o piaţă atractivă aici, pot fi aduse doar prin emiterea unei autorizaţii de nevoi speciale. Potrivit datelor Observatorului Român de Sănătate, dosarul pentru o astfel de autorizaţie presupune obţinerea a cinci certificate de la diferite instituţii a căror valabilitate poate expira înainte de obţinerea autorizaţiei în sine, caz în care procesul trebuie reluat. Obţinerea autorizaţiei durează, în medie, între şase şi opt luni.
TBC, ameninţare serioasă
România are cea mai mare incidenţă a TBC-ului din Europa, cu de şase ori mai multe cazuri decât media UE. În 2016, în ţara noastră erau 21.167 de bolnavi de TBC, dintre care 12.790 de cazuri erau noi sau recidive ale unor pacienţi. În 2015, 1.055 de oameni au murit de tuberculoză în România. Mai grav este că, anual, sunt depistate în jur de 500 de cazuri de TBC rezistent la medicamente, care necesită tratamente agresive, de lungă durată.
O ordonanţă de Urgenţă dată la începutul anului prevedea ca medicamentele considerate esenţiale de către OMS în tratamentul TBC să aibă automat dreptul de a fi rambursate în România. Un singur medicament din lista OMS, însă, (Delamanid) figurează şi pe lista medicamentelor cu preţ de decontare, ceea ce permite achiziţionarea lui prin programul naţional de sănătate.
România înregistrează una dintre cele mai mici rate de vindecare a tuberculozei rezistente la tratament