Concursul „Floarea din grădină” de la TVR-ul din epoca Ceauşescu era o întrecere de foc, tinerele talente din aria folclorului trebuiau să capete acest atestat, premiul, titlul „Floarea din grădină”. Severitate maximă a comisiei, în juriu figuri importante ale lumii artistice, îmbulzează de tineret, mulţi doreau să poată apărea alături de marile vedete Irina Loghin, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Ileana Sărăroiu, Benone Sinulescu.
S-a prezentat la concurs şi o fetişcană cu glas splendid, coborâtă din Vâlcea, a atras atenţia pretenţioşilor membri ai juriului, dar, deşi notele erau mari, juraţii au amânat-o pe olteanca vioaie şi talentată, i-au zis că vocea ei are asemănări şi cu glasul Mariei Tănase, şi cu vocea Mariei Lătăreţu - cele două geniale Marii. Curajoasă, cu privirea sus, adolescenta din Vâlcea le-a răspuns că ea visează ca vocea ei să o aducă în preferinţele publicului pe ea şi numai pe ea, fără nicio paralelă, să se impună ea, Maria Dragomiroiu. Se mutase la o mătuşă în Bucureşti, venise din comuna vâlceană şi s-a înscris la un liceu cu fii de suspuşi, la Liceul „Caragiale”. Venea dis-de-dimineaţă la şcoală, cu primele tramvaie, şi cânta în clasa goală. O aplauda femeia de serviciu, vrăjită de glasul ei şi patima pusă în fiecare notă.
La prezentarea în a doua finală la TVR, îi entuziasmează pe severii juraţi şi primeşte titlul de „Steaua din grădină” cu felicitări. Urmează o luptă grea pentru a-şi impune numele, creşte singură cei doi copii mici. Așa că o sfătuieşte naşa Ileana Sărăroiu să nu se sfiască, să cânte şi în restaurante. Maria Dragomiroiu de zeci de ani este printre cele mai îndrăgite cântăreţe de folclor, glasul ei catifelat, sufletul ei cald sădit în fiecare melodie lansată de ea şi devenită şlagăr au lipit-o de inima românilor. Împreună cu soţul ei, cel mai valoros impresar de spectacole, Bebe Mihu, le mângâie sufletele românilor şi ale celor duşi de valuri la mii de kilometri, le alină dorul de-acasă. Aşa au prelungit spectacolele din turneul în America, încât Dragomiroiu a întârziat la avion şi aşteptând până la următoarea cursă, câteva ore a plâns, aşezată pe geamantan, de dorul de Ţară.