Jurnalul.ro Editoriale Au bătut clopotele bisericilor, românii au scandat “Te vom iubi mereu”, l-au însoţit ostaşii cu arma la piept

Au bătut clopotele bisericilor, românii au scandat “Te vom iubi mereu”, l-au însoţit ostaşii cu arma la piept

de Florin Condurateanu    |   

În drumul spre ţintirim, ca să fie dăruit pământului românesc, Ilie Balaci a primit un teribil decont pentru genialitatea sa pe teren, pentru ataşamentul lui pentru neamul românesc. Maşina cu sicriul lui Ilie a străbătut  domol bulevardele Craiovei, flancată de ostaşii români cu arma la piept, băteau clopotele bisericilor, preoţii cântau “Doamne, miluieşte”, mulţimile ridicau ovaţii “Te vom iubi mereu”, studenţii şi profesorii ieşiţi pe treptele Universităţii scandau “Ilie Balaci, Ilie Balaci”. Sicriul a fost adus spre seară la stadion, şi-au luat rămas bun de la Ilie mii de oameni, era prevăzut ca în miez de noapte sicriul să fie găzduit câteva ore într-o sală de sub tribună, n-a fost posibil, şirurile de oameni au sosit toată noaptea, atingeau cu fruntea sicriul, depuneau o floare, vărsau o lacrimă, aşa că sicriul n-a mai fost mutat înăuntru, a rămas în iarba oltenească, adusă pe vârf de glorie de “Campioana unei mari iubiri”, condusă de Minunea Blondă. Balaci, prin scăpărările geniale ale fotbalului său, a adus măreţie Craiovei, României, poporul i-a reîntors la despărţire această măreţie. Adrian Păunescu îl îndrăgise fără limite, îmi spunea: “Ilie este o genialitate oltenească, o genialitate românească, eu m-am luptat cu antrenorul Teaşcă să-l reprofileze pe Costică Ştefănescu în rolul de libero, pe Ilie aş putea să-l recomand pentru orice post, ar străluci şi ca portar!”.  M-au întrebat unii dacă Balaci nu mi s-a plâns de vreo suferinţă, de vreo neplăcere a sănătăţii. Nici vorbă, Ilie îmi telefona, ştiind că, în urma emisiunilor cu marile vedete ale medicinii, am prietenii cu aceştia, “fratele meu, pune o vorbă bună la medici să-l trateze pe un necăjit, îl chinuie o durere în piept, eu, slavă Domnului, am rămas vioi”. Rednic, o figură importantă atât ca antrenor, cât şi ca fotbalist, povestea: “Ilie mă alinta Creţişorule, aveam părul creţ, şi-mi ordona, să sprintezi până îţi pasez eu, îl întrebam şi dacă nu îmi trimiţi mingea, Balaci zâmbea, păi atunci înseamnă că n-ai fugit unde trebuia şi nu ţi-am mai dat balonul, eu hotărăsc unde ajunge mingea”!

Subiecte în articol: Ilie Balaci
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri