Doar versurile cântecelor difuzate la radio o mai fac să viseze. Sau vizita unui client necunoscut, care îi oferă Clarei șansa unei întâlniri improbabile cu bărbatul care îi va schimba viața: Marcel Proust.
Ultimul oraş Bun venit în Wayward Pines, ultimul oraş de pe Pământ! Ajuns în idilicul orăşel Wayward Pines, agentul secret Ethan Burke descoperă o teribilă realitate - un secret care e pe cale să năvălească prin gardul împrejmuitor, pentru a şterge de pe faţa pământului până şi ultima rămăşiţă fragilă de umanitate. Populaţia se află sub controlul unui om nebun şi al armatei sale de adepţi. În acest oraş, oamenilor li se spune cu cine să se căsătorească, unde să locuiască şi unde să lucreze. Nu există televizoare, mail, Facebook, Twitter, iPhone sau iPad - oamenii sunt nevoiţi să interacţioneze aşa cum o făceau în secolul XX: faţă în faţă. Nu există niciun fel de conexiune cu lumea exterioară. Copiii sunt învăţaţi că David Pilcher, creatorul oraşului, este Dumnezeu. Nimeni nu are voie să plece, iar pentru o simplă întrebare poţi fi ucis. Va izbuti omenirea să supravieţuiască? Vor reuşi cei câţiva oameni din Wayward Pines să asigure perpetuarea speciei?
Pe când credeam în sirene Se credea că sora ei este moartă de cincisprezece ani, dar, într-o zi, o vede la televizor, la știri. Josie Bianci și-a pierdut viața cu mult timp în urmă într-un atac terorist din Franța. Dispărută pentru totdeauna! Cel puțin așa credea sora ei, Kit, medic la Urgențe în Santa Cruz, SUA. Este nevoie însă de doar câteva secunde sfâșietoare pentru ca lumea lui Kit să se întoarcă rapid cu susul în jos. Un reportaj televizat despre un incendiu izbucnit într-un club din Auckland surprinde imaginea unei femei care se strecoară prin fum și dărâmături. Asemănarea acesteia cu Josie este incredibilă. Și totuși, nu poate fi vorba doar de o coincidență! Odată cu această stranie descoperire, își fac loc și valuri de sentimente – durere, mâhnirea de a fi pierdut pe cineva și furie –, pe care Kit are în sfârșit șansa să le domolească, dând de urma surorii care trăiește în minciună. Ajunsă în Noua Zeelandă, Kit își începe călătoria în trecut, amintindu-și de zilele petrecute pe plajă cu Josie. De adolescentul cu probleme care a devenit parte din familia lor. De trauma care le-a bântuit pe Kit și Josie toată viața. Dacă cele două surori au de gând să își mai acorde o șansă, nu o pot face decât dezgropând secrete de odinioară și confruntându-se cu un adevăr devastator care le-a ținut departe una de cealaltă prea mult timp. Însă, pentru a-și reconstrui relația, Kit și Josie ar putea să piardă totul.
Infinitul într-o trestie Aceasta este o istorie a cărții. Este povestea vieții unui artefact fascinant pe care l-am inventat pentru ca vorbele noastre să pășească prin spațiu și prin timp. Este povestea acestei invenții, a feluritelor materiale pe care le-am folosit de-a lungul a aproape trei mii de ani: fum, piatră, lut, trestie, mătase, piele, lemn și, cel mai recent, plastic și lumină. Este, de asemenea, o carte a călătoriilor. Un traseu cu opriri pe câmpurile de luptă ale lui Alexandru cel Mare, la Vila Papirusurilor de la Herculaneum, în palatele Cleopatrei și pe locul unde a fost ucisă Hypatia, la primele biblioteci din lume și în atelierele copiștilor, la focurile în care au ars primele codexuri interzise, în Gulag, la biblioteca din Sarajevo și în labirintul subteran de la Oxford, în anii 2000.
Parisul anilor nebuni Parisul anilor 1920 a fost fără îndoială... nebun. Parizienii încercau să uite ororile războiului și se aflau în pragul unei lumi noi – una în care se auzeau vacarmul automobilelor și ritmurile muzicii de jazz. Mary McAuliffe ne prezintă un deceniu care a asistat la uriașele schimbări în aproape toate domeniile, de la artă și arhitectură la muzică și literatură, de la modă, spectacole sau transport la comportamentul oamenilor.
Epicentrul creativității, ca și al petrecerilor, era Montparnasse, unde artiștii și scriitorii săraci găseau prieteni și cafenele, iar turiștii descopereau Parisul mult visat. Personaje importante pe scena pariziană – precum Gertrude Stein, Jean Cocteau, Pablo Picasso, Igor Stravinski, Serghei Diaghilev sau Marcel Proust – au continuat să-și exercite influența, în timp ce altele au reușit să se facă remarcate – printre acestea Ernest Hemingway, Coco Chanel, Cole Porter și Josephine Baker, dar și André Citroën, Le Corbusier sau imprevizibila Kiki de Montparnasse.
Cu toate acestea, departe de a fi ani de fericire deplină, les Années folles au fost martorii unei profunde disperări, ca și ai apariției unor organizații de extremă dreaptă, care aveau menirea de a anihila tot ce amenința tradiția și ordinea – un conflict care va escalada în deceniul următor.