Cancerul gastric reprezentă una din cele mai frecvente malignităţi în întreaga lume, situânduse pe locul al patrulea, după cancerul de plămâni, cancerul de sân şi cancerul colo-rectal.
În fiecare an se diagnostichează peste 800000 de cazuri noi, din care peste 500000 vor deceda din cauza acestei boli, fapt ce situează cancerul gastric printre cele mai mortale neoplazii. S-au înregistrat progrese în ceea ce privește diagnosticul, dar nu și depistarea precoce.
Vârsta pacienţilor variază între 30 şi 87 de ani, cu o valoare medie de 65,08 ani, iar raportul pe sexe a fost de 2:1 în favoarea bărbaţilor. Acest lucru poate fi pus pe seama modului de viaţă diferit dintre ele două sexe, riscul de dezvoltare precoce a cancerului gastric la bărbaţi asociindu-se cu un consum mai mare de alcool, fumat sau creşterea nivelului de stres a acestora.
Cancerul gastric – Simptome
În fazele incipiente, simptomatologia cancerului gastric este nespecifică, pacienţii prezentând un sindrom dispeptic. Simptome ca disfagia, scăderea ponderală, greaţa şi vărsăturile alimentare sau anemia şi sângerările digestive sunt mai frecvent observate în stadiile avansate ale cancerului gastric, având o valoare predictivă destul de mare, însă fără a avea o specificitate clară.
Mai mult despre stil de viață, sfatul medicului și idei practice.
Vezi și Nodulii tiroidieni și cancerul. Ce trebuie să știi
Vezi și Testul autoadministrabil pentru depistarea HIV
Cancerul gastric – Diagnostic
Este unanim acceptat că prognosticul pacienţilor cu cancer gastric avansat este mult mai
prost decât cel al cancerului gastric precoce. De aceea, endoscopia digestivă superioară, însoţită de biopsia leziunilor patologice, a fost considerată etalonul standard în diagnosticul cancerului gastric.
Localizarea tumorală este destul de importantă în cancerele gastrice, datorită implicaţiilor terapeutice şi prognostice pe care le poate avea. Prognosticul cancerelor gastrice este mult mai rezervat în cazul localizării proximale a stomacului, acestea asociindu-se mai frecvent cu tumorile slab diferenţiate histologic şi cu un stadiu pTNM mai avansat, dar şi datorită diagnosticării tardive a tumorii sau dificultăţii efectuării rezecţiei terapeutice corespunzătoare.
(.....)