Relevantă mi s-a părut, în aceeași ordine a analizei, afirmația avocatului Sergiu Andon, care este și un eminent jurnalist de investigații, potrivit căruia, atunci, la procesul soților Ceaușescu precum și în perioada ce a urmat „erau vremuri în care manipularea de orice fel reușea să facă valuri”. Cu atât mai grozav putea „să facă valuri”o asemenea manipulare pe tema”conturilor lui Ceaușescu” atunci când avea ca public-țintă o populație adusă în pragul disperării și al revoltei de atâtea și atâtea privațiuni abuzive, de iraționalul potop de „raționalizări” și care vedea, cu enormă dezamăgire, că nici după achitarea integrală a datoriei externe nu s-a dat drumul la șurub…
Nu este cazul să facem un inventar al celor mai vehiculate teme și zvonuri din acea vreme. Dar, pentru că tot a deschis vorba despre asta Sergiu Andon- și nu pot decât să îi mulțumesc pentru că a făcut-o!-, m-aș referi la câteva posibile motive pentru care au fost atât de intens propagate zvonurile despre cei, după unii 1 miliard de dolari sau, după alții, doar 400 de milioane de dolari ai cuplului dictatorial aflați în conturi din străinătate. Dar, pentru că nu vreau să construiesc scenarii cu pretenții justițiare, atrag numai atenția asupra unei simple coincidențe între unele evenimente din aceste zile. Mă gândesc, bunăoară, la faptul că în vreme ce se vorbea cu atâta încrâncenare despre banii ascunși ai Ceaușeștilor conturile și patrimoniile materiale ale PCR, UTC și UASCR respectiv BTT, UGSR sau organizației de femei erau privatizate în mod subit și câtuși de puțin transparent. Așa încât, chiar dacă în acești 26 de ani cu ajutorul unor inimoși gazetari, am reușit să mai aflăm câte ceva despre ce s-a întâmplat cu averea materială și pecuniară a sus-numitelor organizați prin București sau printr-un județ, nu avem nici până acum o imagine de ansamblu asupra destinației/destinatarilor la care au ajuns banii și bunurile provenind din sursele menționate.
Interesante lucruri ne-au spus Alessandra Stoicescu și invitații săi și despre Raportul public privind creanțele României la 31 iunie 2015 provenind din export și alte acțiuni externe înainte de 31 decembrie 1989. Fapt care mă face să întreb: ce s-a întâmplat cu aceste creanțe și care este situația lor în momentul de față?
Cât privește destinațiile și destinatarii fostelor fonduri și bunuri care au aparținut organizațiilor de partid, de tineret și de studenți, de sindicat sau de femei, cred că nu greșesc prea tare dacă spun că aștept ca, dacă după ce a abordat cu atâta curaj și profesionalism chestiunea conturilor lui Ceaușescu distinsa noastră colegă de breaslă, Alessandra Stoicescu, să deschidă o discuție și despre acest subiect? Pentru că, dacă este drept și corect să cerem răspuns, fără ură și fără părtinire, la întrebarea:”Cine a tras în noi, după decembrie 22?”, la fel de drept și de corect este și să așteptăm răspuns la întrebarea: „Cine ne-a furat pe noi, după decembrie 22?”