Vara asta, la fel ca în fiecare an din 2012 încoace, suferinzii din câteva spitale clujene au parte nu doar de concerte şi ateliere creative, ci şi de rude de împrumut, cu care să poată sta de vorbă. Voluntarii unei asociaţii îşi fac timp pentru a sta la taclale cu bolnavii care nu au vizitatori, pentru a le alunga gândurile negre.
Totul a pornit de la câţiva artişti din Cluj-Napoca, proaspăt absolvenţi de facultate, care şi-au propus să îşi pună talentul în slujba persoanelor vulnerabile. Iniţiativa civică s-a transformat în asociaţia Create.Act.Enjoy, a găsit finanţare şi a conceput un program cu teatru în saloanele de spital, cu concerte şi ateliere. Proiectul a continuat an de an nu doar în municipiu, ci şi în Alba-Iulia, şi în Râmnicu Vâlcea, şi este foarte apreciat. Ca dovadă, mulţi pacienţi, în special cei din unităţile de recuperare, îşi planifică şederea în funcţie de săptămânile în care vin artiştii.
Adaptări în pandemie
Ediţia de anul acesta, care ţine până la finele lui septembrie, este totuşi diferită, spune Raluca Bugnar, PR-ul asociaţiei. Programul, de care beneficiază bolnavii din cinci spitale, a trebuit adaptat cerinţelor din pandemie. Concertele se ţin acum doar în curtea unităţilor sanitare, cu spectatori la geam, atelierele creative au fost înlocuite cu materiale video, iar discuţia cu rudele de împrumut nu mai are loc faţă-n faţă, ca în anii trecuţi, ci prin telefon sau prin videocall. „Toate activităţile au loc fără contact uman direct, dar păstrează esenţa proiectului: aceea de a aduce o stare de bine”.
Nevoia de a vorbi
„Rudă pentru o zi” este un concept original, cu mare priză la pacienţi. „Oamenii internaţi simt nevoia să vorbească”, spune Raluca. Prin urmare, asociaţia a făcut un apel la voluntari şi a cerut personalului medical o listă cu pacienţii la care nu venea nimeni în vizită. Au fost incluse în proiect întâlnirile de la sfârşit de săptămână, între rudele de împrumut şi beneficiari. Anul acesta, discuţiile au loc doar telefonic.
„Îi instruim pe voluntari să direcţioneze conversaţia spre subiecte plăcute, să nu se ajungă la temeri legate de boală”, explică Raluca. „Se dau reţete de zacuscă, de cum se pune gresia – ideea e ca pacienţii să se refere la lucrurile la care se pricep”.
Cu VR-ul prin curte
Raluca Bugnar a lucrat ea însăşi ca voluntar. Şi acum poartă în portofel fluturaşul brodat pe etamină, dăruit de o doamnă la atelierul de handmade. Iar întâmplarea cu o bătrânică din nordul ţării, care şi-a dorit să participe la atelierul de VR (realitate virtuală), o face şi acum să zâmbească. Femeia nu a vrut să admire, prin casca VR, nici peştişori subacvatici, nici comorile din Egipt, ci a cerut să poată arunca o privire în gospodăria ei, să vadă dacă soţul i-a udat florile. Organizatorii i-au îndeplinit dorinţa, comutând dispozitivul pe Street View din Google Maps. „Asta e esenţa proiectului, să te adaptezi la cerinţele oamenilor”, punctează Raluca.
O întâmplare de acum doi ani: „rudă pentru o zi” era o tânără în prag de BAC, iar beneficiarul s-a nimerit a fi tot un licean într-a XII-a. Cei doi au susţinut o conversaţie-record de trei ore jumătate, fiindcă au început să discute subiectele de examen şi să facă schimb de fişe.
Anul acesta are loc şi o colectă de carte, pentru înfiinţarea unor minibiblioteci în spitale.
10.000 de beneficiari din 8 spitale au făcut terapie prin artă, în 2019.