Potrivit DC News, deși nu există un răspuns unic, știința a făcut lumină asupra unei etape a vieții în care, în medie, bunăstarea pare să scadă. Această etapă, cunoscută sub numele de „criza de mijloc”, a fost subiectul de studiu pentru mulți cercetători.
La ce vârstă suntem cei mai nefericiți?
Criza vârstei mijlocii a fost batjocorită și caricaturată în cultura populară ca fiind momentul în care oamenii fac lucruri nebunești și se angajează în schimbări drastice pentru a-și recăpăta tinerețea pierdută. Cu toate acestea, studiile sugerează că această fază este o adevărată experiență emoțională, deși nu toată lumea o trăiește în același mod. Cercetările au descoperit că mulți oameni se confruntă cu nemulțumirea față de viață la 40 sau 50 de ani.
Ideea că fericirea se schimbă de-a lungul vieții nu este nouă. Acest termen a fost abordat în 2008 de David G Blanchflower și Andrew J Oswald în cercetarea lor „Bunăstarea are formă de U pe parcursul ciclului de viață?”, publicată în American Library of Medicine. Cercetarea propune „curba în U” a fericirii , sugerând că nemulțumirea față de viață atinge punctul cel mai scăzut în așa-numita „criză a vârstei mijlocii” și cel mai înalt punct în copilărie.
Pe măsură ce ajungem la vârsta mijlocie, ne confruntăm cu o etapă în viață în care este firesc să facem o revizuire amănunțită a așteptărilor și obiectivelor pe care ni le-am stabilit în tinerețe. Confruntarea cu așteptările neîmplinite poate genera un sentiment de nemulțumire, pe măsură ce reflectăm la ceea ce ne-am imaginat să realizăm în această fază a vieții noastre.
Nu putem ignora schimbările fizice care însoțesc adesea vârsta mijlocie. Schimbările în aspectul și sănătatea noastră pot avea un impact semnificativ asupra stimei noastre de sine și asupra sentimentului de fericire. Felul în care ne percepem corpul și modul în care facem față acestor schimbări ne pot influența atitudinea față de noi înșine și față de viață în general.
Vârsta mijlocie ne determină adesea să punem la îndoială direcția pe care am luat-o în viață, precum și să evaluăm scopul pe care îl atribuim acțiunilor noastre și realizările pe care le-am acumulat până acum. Aceste întrebări pot fi însoțite de emoții, de anxietate și tristețe.
Comparația socială joacă, de asemenea, un rol esențial în această etapă. Este obișnuit să ne comparăm cu oamenii din jurul nostru, evaluând realizările, statutul și succesele pe care le-au obținut. Evaluările nefavorabile pot crește sentimentele de nefericire și nemulțumire față de propria noastră persoană, scrie 20minutos.es.